Microbiștii, comentatorii de fotbal și ziariștii numesc stadionul din Craiova „Ion Oblemenco“, numai că denumirea lui oficială, cea trecută-n acte de Primărie, este „Complex Sportiv Craiova – Stadion de fotbal“. Tratativele între edilii craioveni și fiica Tunarului Clara (căsătorită cu un alt fost nouar al Universității, Adrian Pigulea) privind preluarea numelui s-au împotmolit de câțiva ani, nu se știe exact unde.
Acesta nu e singurul lucru bizar legat de păstrarea memoriei, pe stadion sau în vecinătatea lui, a celui mai mare marcator din istoria Universității.
Pe plăcuța de pe soclul statuii lui Oblemenco e trecut intervalul 1965-1977, fără vreo precizare. Anul 1977 a fost ultimul în care vârful de atac a purtat echipamentul Universității, într-un singur meci, în februarie, 3-0 cu Jiul, în Cupa României (a dat două goluri). Dar la Știința (așa se chema echipa), în Divizia A, a venit de la Rapid în vara lui 1966, primul său meci jucându-l în prima etapă a ediției 1966-1967, în care a și ieșit golgheter. 1966, nicidecum 1965.
Pe soclu apare și anul în care Anton Barbu Panaghia a realizat opera, 1976. Monumentul, cum spuneam, a fost expus public mai târziu, iar placa pusă și mai târziu. Astfel se explică un lucru care pentru un om care privește statuia fără să-i cunoască istoria pare inexplicabil: o inscripție datată 1976 face referire la un eveniment petrecut în 1977.
Am dat căutare și am găsit în Gazeta de Sud, într-un articol al lui Ion Jianu: „În 1991, în anul eventului Universităţii, statuia a fost dezvelită oficial, de această dată şi cu o plăcuţă comemorativă.“ A apucat, așadar, să vadă anul trecut eronat, 1965, însuși eroul de pe soclu! Dar dacă-n 1991 Oblemenco era viu și sănătos, de ce „plăcuță comemorativă“?
În 3 minute poți să citești și: După ce i-au făcut statuie, oltenii îi cer demisia lui Pițurcă!
Piturca: „Nu e ușor de digerat o astfel de înfrângere!”
Universitatea Craiova se poate despărți de 8 fotbaliști în iarnă!
