Avea doar o lună când a fost prima dată pe baltă! Tatăl lui Dominik ne-a povestit cât de important este pescuitul în relația tată-fiu și cât de mult iubește cel mic să prindă pești mari!
Are 4 ani și pescuiește ca un profesionist. A mers pe baltă, alături de tatăl său, încă din primele luni de viață. Atunci nu pescuia, dar nu a durat mult până să învețe și să devină unul dintre cei mai promițători pescari din România. Cine nu își amintește prima partidă de pescuit sau primul pește prins? Sunt lucruri care nu se uită. Mulți au început să practice acest sport alături de tați, bunici, de oamenii iubiți și totul a pornit de la dorința de a petrece mai mult timp împreună.
Imaginile au fost postate pe Facebook de Cristian Peia, tatăl lui Dominik. Cei doi pescari sunt din localitatea Covasint, județul Arad și au o relație specială, practică pescuitul sportiv împreună și, de fiecare dată, abia așteaptă următoarea partidă.
„Prima mea partidă de pescuit a fost pe la vârsta de 8 ani și pe fiul meu l-am dus la pescuit de la o lună, pentru că în primul rând, m-am gândit la tot binele pe care i-l face aerul curat. Are o imunitate ok, nu avem treabă cu răceală sau îmbolnăvirile și pe cum creștea, a început să-i placă tot mai mult. Acum a ajuns să numere zilele și să îmi zică < tata, au trecut 5 zile, unde mergem la pescuit> . Sunt tot mai bucuros pentru faptul că îi place acest sport sau hobby, cum îi zic unii. Eu îi zic relaxare, aer curat alături de el, de familie. Un lucru important pentru mine e să-l văd la pescuit mai ales ca-i place. E mult mai bine decât să ajungă prin baruri, cum e mai nou. O să-i fiu alături și i-aș sfătui și pe restul părinților să facă la fel, căci ieșitul în natură și pescuitul din plăcere e super ok”, ne-a povestit Cristian Peia.
Pescarul a avut și un sfat pentru părinții ce își doresc să găsească o modalitate prin care să fie cât mai aproape de cei mici: „Încercați să aveți răbdare cu ei, căci și noi am avut alți oameni acolo. Puteți comunica și să-i lăsați pe ei să pescuiască. Veți fi bucuroși de rezultate. Pescuitul este destul de important în relația tata – fiu. Ca și acasă, trebuie sa stam răbdători și să le explicam orice ne întreabă, mai ales că la pescuit scăpă de viciul telefoanelor, calculatoare și atenția e mai mare”, a fost mesajul transmis de tatăl lui Dominik.
Peștii prinși de cei doi sunt eliberați, pentru că au înțeles că pescuitul este un sport pe care nu doar ei îl practică.
Nu îți aduci aminte primii pași sau primele cuvinte, dar mereu îți vei aduce aminte de prima zi la pescuit!
Prima zi la pescuit, prima undiță și primul pește prins. Ajungi pe baltă alături de tatăl sau bunicul tău și parcă pășești într-o altă lume. Parcă și ei sunt alți oameni. Tu, mic. Poate undeva pe la 5-6 ani, iar el agitat încă de la 7 seara, cu gândul că mai sunt câteva ore și plecați la pescuit. Tu nu înțelegi sau mai bine zis: nu înțelegeai. Îl vedeai cum pregătește nada, dacă îi spunea așa pe vremea aia. În general fierbea niște grâu, niște porumb și punea ceva arome în apă. Apoi făcea o mămăligă. Da, mămăliga aia de zici că era plastilină. Totul era pregătit: undițe, crecane, haine, mâncare și de pește și de oameni. Totuși, agitația lui continua. Parcă tot nu putea să adoarmă. Tu, fără să știi care-i treaba cu pescuitul, dormi neîntors. La ora 2 noaptea vine și te trezește. Vă îmbrăcați, luați tot ce vă trebuia și eventual mai opreați să luați o cafea. A, clar nu trebuia să uite să oprească la non-stopul ăla de la care cumpăra viermi și râme. Câteodată le mai lua și de seara, nu? Dar le punea într-un loc răcoros.
Prima zi la pescuit părea din ce în ce mai aproape pentru tine, dar pentru el deja începuse. Totul era ca un ritual pe care îl făcea cu acea sclipire în ochi. Drumul? Destul de interesant. Pentru un copil era chiar ceva super să meargă cu trenul sau mașina noaptea. Odată ajunși pe baltă, tot parcă nu înțelegeai de ce durează atât să arunci niște bețe în apă și să scoți un pește. După ce a întins prăjinile, lansetele sau ce folosea el la acea vreme, ți-a pus și ție în mână o prăjină. Da, mică, pe mărimea ta. Cel mai probabil dintr-un fel de trestie. Și atunci s-a produs inevitabilul. Ți-a arătat cum să pui râma în ac și cum să arunci. Te-a învățat cum se urmărește pluta și ce înseamnă să ai răbdare.
Cei mai norocoși au prins singuri primul pește. Alții, au fost puțin ajutați și după o zi în care arcul lor nu a văzut nici ciupitură, când strângeau și a fost nevoie să scoată prăjina, au scos și primul lor pește. Cel mai probabil un cărășel, dar cu siguranță cel pe care îl țin minte și în ziua de azi.
