La Cracovia, Rivaldinho marcase două goluri în două ediţii. La Craiova, că tot seamănă numele oraşelor, a menţinut media.
Ca să punem binele în faţă: chiar dianinte de a se vedea în prima ligă, din 2013, CSU Craiova a adus fotbalişti tineri, unii aproape copii, care i-au atras de-a lungul anilor un profit uriaş, nebănuit: Vătăjelu, Ivan, Băluţă, Screciu, Mitriţă, Cicâldău, Mihăilă. Doar Bancu a scăpat nevândut, cu toate meciurile lui la naţională.
Cu fotbaliştii experimentaţi, mai ales străini şi mai ales atacanţi, n-a mai nimerit-o CSU. În afară de Koljici, niciunul nu şi-a meritat banii. Norocul bosului Mihai Rotaru că nici n-a dat mulţi bani pe ei, cel mai adesea împricinaţii venind liberi de contract.
Transferul lui Rambe, în al doilea sezon de primă ligă, a deschis calea atacanţilor care cât au jucat pentru CSU au marcat mai puţin decât Pigliacelli. Portar de meserie, în caz că l-aţi uitat.
Rambe (12 meciuri în Liga 1), Fajici (5), Jazvici (8), Glavina (9), Ioniță (6), Zakarici (10) n-au marcat deloc în campionat. 6 atacanţi, 50 de meciuri, total goluri: 0.
Dar au îmbrăcat tricoul şi şortul alb-albastru şi fotbalişti care au egalat eficienţa de la poarta adversă a lui Pigliacelli. E drept, jucând sensibil mai mult decât cei din calupul zero:
Carlos Fortes (19 meciuri în Liga 1) – 1 gol; Andrei Cristea (10) – 1 gol; Mamut (23) – 1 gol şi Rivaldinho (23) – 1 gol. 4 atacanţi, 75 de meciuri, altă viaţă: 4 goluri.
Câştigând experienţă cu noua lui jucărie, s-o chema oare că Mihai Rotaru a devenit mai înţelept? Fiindcă autorii aceştia ai câte unui gol au aterizat în majoritate la Craiova după cei cu zero goluri. Şi strategul Rotaru a avut mai multă răbdare cu ei, nu le-a mai mulţumit şi i-a pus pe liber după 5-8 meciuri.
Ironia sorţii mişcă plasa porţii: pentru Craiova, Mamut şi Ioniţă au dat împreună 1 gol în campionat. Împotriva Craiovei, chiar pe „Ion Oblemenco”, au reuşit 2 goluri aducătoare de victorii cu 1-0 pentru noile lor echipe, FCSB şi Rapid, ultima în ediţia curentă. Iar Mamut a dat-o în aţe cu călcâiul!
L-am mânia pe Dumnezeu dacă n-am mai spune că atacanţii aceştia, 10 la număr, au totalizat 4 goluri pentru CSU doar în campionat, principala competiţie. Fiindcă în Cupa României, cu adversari prăpădiţi, s-au învârtit cam de tot atâtea boabe, iar Fortes e şi marcator la nivel continental: în Europa League, cu FK Sabail, acasă.
Rivaldinho, atacant cu 2 goluri în 2 ani, bun pentru lupta la titlu
Echipa a renunţat la Rivaldinho înaintea finalului de campionat, când e în focul luptei pentru încă o iluzie europeană. Nu mai e nevoie de el, chit că n-a apărut nimeni altcineva pe postul său. Bizar e însă cum de şi-a imaginat cineva c-ar fi necesar un atacant, în principiu central, care pentru Cracovia, în prima ligă a Poloniei, strânsese în 2 ani 43 de meciuri şi 2 goluri.
CSU îi avea pe Koljici şi Markovici, îl avea pe Ivan, la nevoie nouar fals. Şi n-a obligat-o nimeni să-l dea pe juniorul Atanas Trică la CSA Steaua cu împrumut. Cu o ediţie în urmă, Trică dăduse 1 gol jucând câteva minute, experimentatul Rivaldinho a marcat tot atât în 23 de meciuri. Dar să nu facem postbelic pe vitejii; dacă Rivaldinho ar fi ieşit golgheter naţional sau măcar al echipei?
Suntem curioşi dacă scouterii lui CSU, în caz că există aşa ceva, s-au dus să vadă pe viu vreun fotbalist demn de transferat. Bănuim că le-ar asigura Mihai Rotaru diurnă, că le-ar deconta cazarea, masa, biletele de tren, avion sau vapor, biletul la meci. Dar de unde să ia scouteri? Or exista şi scouteri de scouteri?
Craiova Maxima nu s-a construit pe Transfermarkt
Doar un nostalgic obtuz poate să tragă nădejde că la Craiova se va mai naşte ceva ca Maxima. În urmă cu patru-cinci decenii, un fotbalist care se transfera la Universitatea visa să-şi încheie cariera acolo, acum îi scapără călcâiele să ajungă-n străinătate după un tur de campionat. Dar conducătorii clubului ar putea să mai fure una-alta de la cei pe care-i revendică drept strămoşi. Să nu mai aducă aşa-zise întăriri doar de dragul de-a avea 25-30 de oameni în lot.
Pe Cămătaru şi Ţicleanu i-a luat Craiova din divizia C, pe Crişan, Lung, Tilihoi şi Ungureanu din B, şi unii imediat, alţii după nu mult timp, au devenit importanţi pentru echipă. O situaţie asemănătoare a trăit Cârţu: crescut de Universitatea, s-a dus după juniorat sub formă de împrumut la Electro, în B, unde l-au rodat preţ de doi ani. Iar în primul său sezon în divizia A, 1976-77, a dat goluri decisive în semifinale şi-n finala Cupei României, între altele.
Chiar, preşedintele Sorin Cârţu o fi uitat toate astea?
