Într-o zi, a fost pentru ultima dată!

A fost pentru ultima dată când ați jucat pitulușu sau a fost pentru ultima dată când ați bătut mingea în fața blocului! A fost pentru ultima dată când ați mâncat semințele alea la șapte mii sau pentru ultima dată când ați stat la scară până dimineața! Tu îți aduci aminte de câte ori ai trăit acea „ultimă dată”?

Fără să îți dai seama, ai trăit „o ultimă dată”, măcar o dată. Fie că este vorba de prietenii din copilărie și de ieșirile la joacă, ce la un moment dat s-au oprit și au devenit ieșiri în oraș. Fie că este vorba de o persoană dragă pe care la un moment dat ai văzut-o pentru ultima dată sau pur și simplu de un simplu gest pe care l-ai făcut sau cineva l-a făcut pentru tine, pentru ultima dată. Poate la acea vreme nu a contat, dar dacă stai să te gândești acum, îți amintești când ai ieșit cu prietenii la joacă, pentru ultima dată?

Avem tendința să ne amintim mereu de prima dată. Prima zi de școală, primul sărut, prima țigară fumată, primii bani câștigați prin muncă. Pe de altă parte, avem obiceiul de a uita ultima dată.

Câți dintre noi se întreabă de câte ori au trăit o ultimă dată? Când a fost ultima dată când am ascultat melodia aia mișto? Când l-ai sunat pe prietenul ăla bun și l-ai întrebat cum mai e? Când a fost ultima dată când am spus „mulțumesc” sau „te iubesc”? Când i-ai zâmbit cuiva fără motiv sau când a fost ultima dată când ai fost cu adevărat surprins de un mic gest frumos?

Timpul este un șarlatan care te corupe să-ți lași în urmă etape ale vieții, etape fără de care nu ai fi ajuns ceea ce ești sau etape care te-ar fi făcut ceea ce nu ești. Poate vrea să dea o lecție. Poate, timpul vrea să ne învețe că fiecare moment, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, trebuie tratate ca și cum ar fi pentru ultima dată.

Citește și: Căutătorii de perfect și pierderea valorilor

Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *