Auschwitz, locul unde moartea a fost industrializată, la 75 de ani de la eliberare

Acum 75 de ani, în ziua de 27 ianuarie 1945, a avut loc eliberarea lagărului Auschwitz, locul considerat „iadul pe pământ”, în care au pierit peste un milion de oameni, iar alte sute de mii au îndurat suferinţe greu de imaginat şi de descris.

Când Armata Roşie a pătruns în lagăr, trecând de rezistenţa nazistă, cu preţul a 231 de soldaţi ruşi, înăuntru mai erau 7500 de deţinuţi, care păreau mai mult morţi decât vii.

Lagărul de concentrare Auschwitz, situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Cracovia, a fost înfiinţat în 1940.

După cotropirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile orașului Oswiecim, transformându-l în trei ,,fabrici ale morții”, Auschwitz, Birkenau și Auschwitz II unde au fost uciși peste 1,1 milioane de oameni.

La Auschwitz, sistemul nazist şi-a perfecţionat tehnicile de ucidere în masă. Organizator al genocidului a fost locotenent-colonelul Adolf Eichmann, cel care a condus “soluţia finală” – adică acţiunea de exterminare a mai multor milioane de evrei.

Crimele se executau sub deviza “munca eliberează”, înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat . Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane.

Camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri.

Trupele SS germane, efectuau aceste operații de triere într-o manieră ce friza demența. Bătrânii și copiii erau despărțiți de grupurile apte de muncă, pregătindu-se să facă ultimul drum al vieții lor, către camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri. Deportații apți de muncă au fost încartiruiți în așa-numitele spații de carantină. Batjocoriți și înfometați, își pierdeau încetul cu încetul personalitatea, la această contribuit și înfățișarea lor, după ce erau tunși. Urma înregistrarea și tatuarea respectivelor numere pe braț și drumul spre cazarmament, pentru a-și ridica ținuta de lagăr. Cel care supraviețuia carantinei urma să se integreze într-o grupă de muncă, care-și avea sediul la Auschwitz III, lagăr situat în afara complexului, în localitatea Monovitz.

Supraviețuitorii carantinei lucrau la producerea Ciclon B

Deportații munceau în industria de apărare, în condiții inimaginabile, în mod special pentru concernul IG-Farben, la care era asociată și firma Degesch. Această întreprindere producea gazul de luptă Ciclon B, care, după 1941 a fost intens folosit în lagărele de concentrare, în vederea gazării deținuților sub binecunoscută metodă. Efectul gazului se face simțit numai după 20 de minute și provoacă o moarte în chinuri groaznice.

Odată cu anul 1941, la numărul existent al deținuților s-a adăugat și un număr din ce în ce mai mare de deportați provenind din rândul armatelor aliate. Numai în toamna acelui an intraseră prin această poartă a morții un număr de 12.000 de soldați ai Armatei Roșii, ca nouă luni mai târziu, la apel, să răspundă numai 150 de oameni înfometați, loviți, restul fiind otrăviți, împușcați, maltratați.

Femeile și copiii, cobai pentru doctorii SS

Femeile și copiii serveau ca și cobai de experiență a doctorilor SS, care aveau sediul în renumitul bloc 10. Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur iar părul lor era folosit în industrie. În ianuarie 1945, pentru a șterge urmele acestor masacre colective, conducătorii naziști ai acestor lagăre au hotărât să distrugă orice urmă a crimelor lor, prin raderea de pe fața pământului a lagărelor. Multe dintre barăci au căzut pradă incendiilor, altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri.

În 3 minute poți să citești și: Șoc în lumea sportului: Kobe Bryant și fiica sa au murit!

Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *