Din ceea ce am extras noi aici, Germania de Vest e campioană la blaturi. Pe cale de consecinţă, e şi campioană mondială la fotbal. O dată campioană, o dată finalistă.
A trecut prea puţin timp de la meciul Spania – Japonia şi ştie prea multă lume de tertipul Spaniei, încât să-l includem într-un tratat de istorie. Plus că Spania nu s-a ales cu nimic de pe urma deliberatei înfrângeri. Ne vom referi la alte meciuri, pe care cititorii noştri de o anumită vârstă le-au urmărit ba pe români, ba pe sârbi, ba pe bulgari…
Blat din 1974: Germania de Vest – Germania de Est 0-1
Ţară gazdă: Germania de Vest. 16 combatante împărţie în 4 grupe. Primele 2 continuau competiţia în 2 grupe de câte 4. Semifinalele erau sărite din schemă, câştigătoarele grupelor jucând direct finala. Un motiv pentru ca o echipă cu pretenţii să joace tranşant, ţintind primul loc.
În prima tură, Grupa 1 a reunit reprezentativele: Germania de Vest (zisă şi RFG), Germania de Est (zisă şi RDG), Chile şi Australia.
În ultima etapă se juca:
Australia – Chile
RFG – RDG.
Clasamentul final:
Meciul dintre Germanii n-a fost la aceeaşi oră cu Australia – Chile, ci după ce acesta se încheiase (0-0). În principiu, programarea la ore diferite n-a avantajat Germaniile în disputa cu restul echipelor din grupă, doar dac-ar fi câştigat Chile la cel puţin 3 goluri ar fi putut spera să sară peste RDG. Dar cum n-a câştigat, meciul RFG – RDG a fost doar o afacere frăţească în ce priveşte Grupa 1.
Dar la ora la care RFG şi RDG îşi începeau duelul se ştia că Brazilia se clasase pe locul 2 în Grupa 2, urmând să intre în următoarea fază a grupelor, cea decisivă, cu locul 1 din Grupa 1. Şi RFG a vrut să evite Brazilia, câştigătoare a 3 titluri mondiale în ultimele 4 ediţii (1958, 1962 şi 1970).
Germania capitalistă nu şi-a dovedit şi la fotbal superioritatea în faţa Germaniei comuniste, pe care a lăsat-o să ocupe primul loc şi să-şi rupă apoi gâtul într-o grupă a morţii: cu Olanda, Brazilia şi Argentina. Drăguţ ar fi fost ca RDG, calificată mai departe indiferent de scorul ultimului meci, să nu fi vrut cu niciun chip să câştige cu RFG. Dar Germaniei aşa-zis democrate i-au curs balele după un rezultat de prestigiu, altfel ar fi avut parte de o grupă-n care avea şanse reale să prindă măcar locul doi şi să joace finala mică.
Germania capitalistă s-a ales cu acea grupă din care să răzbească lesne în finală: cu Polonia, Suedia şi Iugoslavia. În finală a învins-o pe Olanda cu 2-1.
Blat din 1978: Argentina – Peru 6-0
Ţară gazdă: Argentina. Sistem de desfăşurare: exact ca-n 1974.
Ne aflăm în faza-n care au rămas în competiţie 8 echipe, în 2 grupe. Câştigătoarele grupelor, cum spuneam, se întâlnesc în finală.
Argentina, Brazilia, Polonia şi Peru alcătuiesc Grupa B. După 2 etape, favoritele Argentina şi Brazilia sunt la egalitate de puncte (între ele ele au făcut 0-0). Brazilia are golaveraj 3-0, Argentina are doar 2-0.
În ultima etapă:
Brazilia – Polonia
Argentina – Peru.
Şi cum erau atâţia microbişti dornici să urmărească în direct ambele confruntări, atât de importante, cele două meciuri nu s-au jucat de la aceeaşi oră. Argentina – Peru a început la o jumătate de oră după ce se încheiase Brazilia – Polonia, cu scorul de 3-1.
Clasametul final:
Ca să intre-n finală, Argentina, gazda marelui turneu, având golaverajul 2-0, trebuia să câştige astfel încât să sară peste golaverajul Braziliei, 6-1. O victorie la 4 goluri diferenţă.
Şi Argentina nu a câştigat doar la 4 goluri, ci la 6, să nu cumva să existe dubii. La nişte zeci de ani după meciul acesta, s-au descoperit inclusiv aranjamentele politice care au înlesnit victoria Argentinei cu 6-0.
În finală, Argentina – Olanda 3-1, cu prelungiri.
Blat din 1982: Germania de Vest – Austria 1-0
Ţară gazdă: Spania. Au luat parte pentru prima oară în istorie 24 de echipe, împărţite în 6 grupe. Din fiecare grupă se calificau primele 2, care formau 4 grupe de câte 3, ale căror câştigătoare mergeau în semifinale.
În Grupa 2 din tura iniţială au intrat Germania de Vest, Austria, Chile şi Algeria. În prima etapă, bomba bombelor: Algeria – Germania de Vest 2-1. Ridicol a ieşit din acestă istorie celebrul Paul Breitner, campion mondial în 1974, care declarase că va marca al optulea gol al echipei sale.
Austria a învins Algeria (2-0) şi Chile (1-0), Germania de Vest a învins Chile (4-1). Ultima etapă programa meciurile:
Algeria – Chile
Germania de Vest – Austria.
Dar ele nu s-au jucat de la aceeaşi oră, aşa cum se întâmplă din 1986 încoace, ci Germania de Vest – Austria s-a jucat la o zi după Algeria – Chile 3-2 (3-0 la pauză!). Acesta e clasamentul final:
Aşadar, înaintea meciului Germania de Vest – Austria, orice om priceput la calcule de clasa a doua ştia că dacă Germania de Vest învinge Austria la un gol sau două diferenţă, ambele merg mai departe, lăsând Algeria pe dinafară la golaveraj.
RFG a început furibund şi a deschis scorul în minutul 10 prin Hrubesch. Erau atâtea scoruri care i-ar fi calificat pe germani, 1-0, 2-0, 2-1, 3-1, scoruri normale, făcând posibil un joc disputat în mare parte pe bune. Dar ceea ce a scandalizat grav toată suflarea fotbalistică a planetei a fost desfăşurarea meciului de la 1-0 încolo: pase între coechipieri în jumătatea proprie fără ca adversarii să-i deranjeze şi nicio acţiune de atac mai acătării. 1-0 s-a terminat, evident. Umilă, Austria s-a mulţumit cu locul secund. Altfel, dac-o supăra pe RFG, poate c-o lua pe coajă cu 3-0 şi părăsea Mondialul cel minunat.
Un suporter german din tribune a ars drapelul ţării sale. Presa sportivă mondială a luat foc doar la figurat. Inclusiv cea din România s-a bucurat să-i arate cu degetul pe capitaliştii trişori.
Dacă Algeria – Chile şi Germania de Vest – Austria s-ar fi jucat la aceeaşi oră, ce s-ar fi făcut oare vorbitorii de limbă germană la pauză, la 3-0 pentru Algeria?
Finala a fost Italia – RFG 3-1. Cu golul germanilor marcat de Paul Breitner.
