Doar cu arma au putut polițiștii să-l oprească pe Alexandru Găzdac, desculț și îmbrăcat doar în boxeri, care îi „amenința cu un cui”.
Un bărbat de 37 de ani, din București, a fost ucis chiar în blocul în care locuia. Cazul lui Alexandru Găzdac, împușcat de 6 ori de polițiști acum doi ani și decedat în urma rănilor, a fost intens mediatizat. Jurnaliștii de la Libertatea au refăcut firul evenimentelor din acea noapte și au detaliat intervenția polițiștilo și pregătirea acestora în situații în care au de-a face cu o persoană cu tulburări psihice, așa cum era Găzdac.
Polițist: „Un nebun d-ăsta ne-a speriat”
„Un nebun d-ăsta ne-a speriat. Ne-a amenințat cu un cui, l-au împușcat ăștia”, a spus polițistul David Bogdan în apelul său la 112, de la ora 4.12, imediat după ce Alexandru Găzdac a fost alergat pe holurile blocului în care locuia și împușcat în noaptea de 22 aprilie 2020.
Mai mulți polițiști și jandarmi s-au luptat cu Găzdac în lift, au dat cu spray lacrimogen, l-au urmărit pe scările blocului, dar n-au reușit să-l imobilizeze. Intervenția a durat aproximativ 15 minute, până când l-au împușcat. Doar cu arma au putut să-l oprească pe bărbatul de 37 de ani, desculț și îmbrăcat doar în boxeri, care îi „amenința cu un cui”.
Sursa citată a discutat cu mai mulți polițiști, neimplicați în acest caz, despre cât de pregătiți sunt oamenii legii să intervină în situații în care de celalaltă parte se află o persoană confuză, speriată, care poate trece printr-un episod psihotic (sau altă criză de sănătate mintală).
Ce recomandări au polițiștii din România în manualul de bune practici
Prima interacțiune pe care Alexandru Găzdac a avut-o cu polițiștii în acea noapte s-a produs când ușile liftului în care se afla s-au deschis și, de partea cealaltă, erau oamenii legii. Episodul este descris de paznicul blocului Marin Crețoi, în declarația de la dosar: „Polițiștii erau primii în fața liftului, iar eu în spatele lor și cum l-au văzut au strigat la el: «Poliția, stai!» și au intrat înăuntru pentru a-l imobiliza. Găzdac Alexandru a început să opună rezistență punându-se jos, pe spate, dând din mâini și din picioare înspre polițiști”. „Normal că s-a panicat și s-a agitat și mai tare”, spune paznicul. Din acel punct, a început urmărirea lui Alexandru în bloc, până la etajul 14.
În manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, publicat în decembrie 2005, este descris felul în care agenții trebuie să abordeze un pacient cu boli psihice:
- „Bolnavii psihic nu sunt infractori, ci sunt persoane a căror stare de sănătate mintală nu se încadrează în limitele normale, ceea ce îi determină să nu acţioneze raţional”.
- „Când poliţiştii interacţionează cu astfel de persoane, trebuie să dovedească atenţie şi amabilitate, să le asculte plângerile, notându-le într-o manieră oficială, acest fapt putând duce la calmarea acestora”.
- Dacă bolnavul psihic se manifestă violent, „acesta va fi imobilizat şi va fi solicitat ajutor medical”.
Polițiștii nu fac un antrenament specific pentru astfel de situații
În ciuda principiilor enunțate în manualul de bune practici, documentul nu a fost niciodată transpus și completat de training specific, au explicat mai multe surse concordante din Poliție, pentru sursa citată.
Polițiștii din România nu au căpătat prin antrenament resursele și abilitățile pentru a acționa în astfel de situații. Asta, deși un procent semnificativ din apelurile la care răspund forțele de ordine nu doar în România, ci și în toată lumea (estimările din SUA vorbesc de minimum 20% din solicitările poliției), implică persoane în criză comportamentală determinată fie de o afecțiune psihică, fie consum abuziv de substanțe, fie de alte probleme de sănătate.
