Culegătorul numărul zero, primit cu urale de comunitate, a trecut în declarația pe proprie răspundere un motiv legal și întemeiat.
În ziua Sfântului Gheorghe, un utilizator de Facebook pasionat de culesul ciupercilor a dat vestea cea mare într-un grup alcătuit din alții ca el, într-o exprimare impecabilă gramatical, așa cum sunt toate postările sale:
Regățenii le spun hribilor mânătărci, ca să ne asigurăm că pricep toți cititorii despre ce-i vorba. În ultimii ani, mânătărcile au apărut, în pădurile de foioase din zonele de deal, pe la începutul lunii mai. Acum, vremea fiind foarte caldă, iată-le deja ieșite, printre viorele. Sunt rare și au pălăria crăpată de secetă; niște ploicele le-ar înmulți amețitor.
Culegătorul numărul zero n-a încălcat legea, având pădurea de fagi lângă locuință. Există în declarație punctul „activitate fizică individuală“. În foaia peste care a așezat o mânătărcuță, să n-o sufle vântul, el a optat însă pentru un alt punct:
În afara oamenilor care umblă prin păduri după ciuperci ca să le mănânce, mulți obțin pe ele bani cash pe loc. E o activitate legală, există centre de colectare în toate județele-n care răsar mânătărci și gălbiori, că nu peste tot se întâmplă. În București, spre exemplu, n-o să găsiți.
În sezonul trecut, în august și septembrie, luni peste măsură de secetoase, mânătărcile de brad au atins la colectare 50 de lei kilogramul, iar ciupercarii care au știut prin ce coclauri să le caute au îndesat în desagă și 4-5 kilograme pe zi, poate nu chiar în fiecare zi.
Majoritatea mânătărcilor carpatine iau drumul Italiei. Nimeni nu poate să prevadă dacă-n sezonul curent italienii vor mai avea grija ciupercilor din România.
Cine nu cunoaște fenomenul, devenit mică industrie, ar fi uimit să afle câți oameni, în special rudari, din zonele de deal și munte ale României își asigură venituri decente în perioada mai – octombrie din mânătărci, gălbiori, afine, zmeură, mure.
În 3 minute poți să citești și: Reacția puștoaicei, după ce a băgat un polițist în spital!
