Este întrebarea pe care mulți dintre noi ne-am pus-o. Care erau plusurile pentru România cu Regele Mihai I șef de stat!
Liderul ARC, Lucian Săuleanu a transmis un mesaj în contextul zilelor de doliu național: „Sunt mulți care se întreabă în aceaste clipe cum ar fi arătat România zilelor noastre dacă ar fi fost o monarhie, iar Regele Mihai I șef al statului, așa cum de altfel a mai fost în perioada interbelică. Cum ar fi fost daca ar fi fost? Istoricii s-ar opune unei astfel de abordări, caci este o istorie alternativă, contrafactuală. Chiar dacă ei au dreptate, totuși ca român am voie să mă întreb. Regele Mihai I a fost și cu siguranță ar fi fost până în ultimele sale clipe un șef de stat excelent pentru România, numai că istoria i-a fost și ne-a fost potrivnică.
Dincolo de regretele și tristețea momentului, a venit vremea să ne uităm în adâncul sufletului nostru și să ne asumăm faptele conaționalilor care au împins România în această prăpastie. Românii au o exaltare a funeraliilor, așa încât decesul Regelui Mihai I pentru unii pare o izbăvire, iar pentru alții descoperirea într-un mod nefiresc a unei chemări monarhice. Dar, pentru cei sinceri, momentul este unul de înțelegere a propriei istorii, căci pentru aceștia perioada interbelică nu este palpabilă, nu spune multe, deși 70 de ani din punct de vedere istoric înseamnă mai nimic. Pentru cei sinceri, momentul acesta dă sens noțiunii de „șef de stat”, căci acum s-au întâlnit cu un om de bun simț, cu credință în Dumnezeu, un om care a ținut la țara lui.
Regele Mihai I, ultima personalitate cu adevărat remarcabilă dintr-o lume apusă
Pentru cei sinceri este momentul comparațiilor cu alți politicieni, șefi de state, și punându-și întrebarea ”Cum ar fi fost dacă ar fi fost?” descoperă realitatea, că nu mai avem astfel de oameni de stat, dar totodată simt și dorința de a da formă idealului unei patrii în care valorile sunt pietre de temelie, o Românie a bunului simț, a solidarității, a demnității și a moralei, atât de prețuite de cel din urmă rege al țării. Grea este povara sufletului românesc, căci mai tot timpul românii nu și-au prețuit oamenii valoroși. Nici Regele Mihai I nu a făcut excepție, nici atunci, în 1947, când românii l-au forțat să părăsească țara, nici mai târziu, în 1990, când tot românii nu l-au primit înapoi, în țara lui.
Regele Mihai I a fost ultima personalitate cu adevărat remarcabilă dintr-o lume care a apus. Din acest motiv a fost atât de apreciat și este atât de regretat. Într-o Românie a scindării, el a fost un reper de morală și demnitate, un resort de apropiere între români. Rămâne chipul unei Românii cu care ne-am fi putut mândri. Cei care l-au iubit, respectat, admirat pe Regele Mihai I au făcut-o dintr-o nevoie de identitate românească, într-un prezent în care caracterul oamenilor aflați în fruntea țării nu ne face cinste.
Regele Mihai I este în mintea și sufletul nostru și nu neapărat pentru că este ultimul nostru monarh, ci pentru că vrem într-un fel să-l recuperăm. Ne dăm seama că nu am putut să-i dăm ceea ce i se cuvenea și înțelegem într-un final că, în fapt, am pierdut urmare a nesăbuinței noastre. O pierdere istorică… Îl vrem ca simbol pentru că nu mai există, deși cât a trăit am fost neputincioși să-l apreciem cum se cuvine. Nu îi putem da destinul înapoi, dar avem datoria morală de a-l avea ca reper în propriul nostru destin, al nostru ca națiune.
Nu rata! Cofetaria Damarin iti da un tort de Craciun!
