“Românie, te iubesc! Eu n-o să te părăsesc”

20 ianuarie 2018. Din Piața Universității în Piața Constituției am făcut o nouă revoluție. Oameni din toate colțurile țării au venit aseară în București pentru a protesta împotriva modificării legilor justiției care au fost aprobate de Parlament și împotriva modificărilor codurilor penale care au fost anunțate. Aseară am fost peste 50 000 la protest, pentru România!

M-am gândit că schimbarea vine odată cu noi. Așa că, am luat trenul din Craiova și-am plecat spre București. Știam că trebuie să ajung la ora 18 00 în Piața Universității, dar nu știam cum. Singurul lucru pe care-l aveam în minte era cum aș putea eu să schimb ceva. Singură, împotriva tuturor, n-aveam șanse. Dar  50 000, deja noi eram șansa României. Ce m-a bucurat foarte tare e că nu eram singurii studenți din tren care mergeau la protest. Toți am fost acolo pentru România! 5 studenți de la Jurnalism din Craiova, plecați în București să schimbe ceva. Ăștia am fost noi. Și nu, n-am plecat pentru facultate (cum ne-au zis unii și alții), am plecat pentru noi, pentru schimbare. Noi, tinerii, suntem schimbarea!

“Țara n-a votat hoția! Voi nu sunteți România!”

Ajunși la București după 3 ore de mers cu trenul, ne dăm seama că nu știm cum să ajungem în Piața Universității, la protest. Bineînțeles că trebuia luat metroul pentru a ajunge la timp, însă cum nu mai știam nici pe ce planetă suntem, am luat Ratb care ne-a lăsat..”în mijlocul pustietății”. Cert e, că nici până acum nu știu unde ne-a lăsat autobuzul “magic”. Pot spune că am avut un noroc chior pentru că pe drum ne-am întâlnit cu câțiva bucureșteni care mergeau la protest. Cum ne-am dat seama că aveau aceeași destinație ca a noastră? Fluturau steagul României, și-am zis “Ăștia sunt românii noștri!”

Piața Constituției, ora 18 30. Am întârziat puțin din cauza mersului pe jos și a ninsorii care parcă a fost împotriva noastră. Mulțime, frig, picioare și mâini înghețate… am strigat cât ne-au ținut plămânii! Am strigat că vrem schimbare, că nu vrem pentru țara noastră hoție. Nu ne-a oprit ninsoarea, dar nu s-a oprit nici ea. Aseară am fost acolo pentru România.

La protest, fiecare cu ce-l doare: Ultrașii Craiovei au strigat Jos Mititelu!

Următoarea destinație a fost Piața Constituției. Am mers toți în coloane, nu ne-am îngrămădit, ba chiar a existat ajutor reciproc. Niște doamne trecute de vârsta a doua au împărțit ceai cald și portocale. Ceaiul a fost bun, ne-a ajutat să ne mai încălzim puțin. Grupul Corupția Ucide, cel care s-a ocupat de evenimentele pe Facebook, a împărțit bannere celor care n-aveau. Restul au improvizat. La fel cum au improvizat și câteva umbrele. Oamenii s-au acoperit și cu pungi de plastic și pelerine de ploaie. Au fost prezente și grupuri de ultrasi, și chiar din Craiova. Cum mi-am dat seama? Strigau Jos Mititelu!

Am ajuns cu greu în fața Parlamentului. Jandarmi, peste tot. Nu te lăsau să treci și-ți mai aruncau și câte-o privire dubioasă de-ți venea s-o iei la fugă. Dar asta voiau ei. Să fugim, să ne speriem, să plecăm acasă, să-i lăsăm în pace și să nu-i mai deranjăm. Cum să nu deranjăm când ei ne deranjează țara? Am aprins toți lanternele telefoanelor în timp ce ne apăram țara. Și cum s-o apărăm mai bine decât strigând. Doar prin vorbe am putut lupta aseară. Și nu, n-am fost violenți, am fost pașnici, am mers frumos și ne-am ajutat. Pe noi și pe România. Am ajutat-o doar prin simplul fapt c-am fost acolo, aseară. A fost o nouă revoluție, dar mai modernă de data asta.

Maneaua lui Pește prăjit ne-a trezit la realitate!

În cele din urmă, la ora 22 00, noi, cei 5 studenți de la Jurnalism, am plecat spre Gara de Nord pentru că aveam tren spre Craiova. După ce am găsit și pe cineva care să ne explice cum stă treaba cu metroul, am ajuns în gară unde ne-am așteptat trenul. Nu eram singuri însă. Mulți craioveni cu pancarte ne-au însoțit. Fiecare se întorcea la casa lui, și nu pentru că n-ar mai fi stat. Dar mulți dintre noi n-aveam unde să rămâneam, iar astea erau ultimele trenuri. Înghețați, cu gecile ude, ne-am găsit locurile în tren. Curioși, am intrat repede pe Facebook să vedem reacțiile oamenilor. Am aflat că și-n centru la Craiova s-au strâns destui și c-au fost alături de noi, cu sufletul. Și pentru ca ziua să se încheie bine, doi domni care s-au așezat lângă noi în tren și care mergeau la iubitelor lor în Drăgășani, “ne-au poluat fonic”, cum ar spune colega mea. În vagon răsuna armonios o manea din 2002. Și ca să mă simt și mai olteancă, imnul Universității Craiova m-a făcut să uit de Florin Pește din vagon!

“Românie, te iubesc! N-o să te părăsesc!” A fost unul dintre mesajele care m-au emoționat cel mai tare. Mesaj care m-a făcut să merg mai departe, să lupt pentru ce vreau, să lupt pentru țara mea. Aseară am realizat ce mândră mă simt că sunt româncă. Și că sunt olteancă! Am simțit ce înseamnă să lupți pentru țara ta. Pentru România mea dragă!

 

Citește și http://bit.ly/2DA1OLQ

Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *