Nu rezultatul din Polonia este dureros, ci maniera în care Universitatea Craiova a fost dominată crunt și copios de o echipă fără meci oficial de 8 luni.
Când și-a început proiectul din Bănie, Mihai Rotaru și-a trecut pe site țelul numărul 1 al clubului său: „CS Universitatea Craiova are drept principal obiectiv reînvierea spiritului alb-albastru! Redarea demnității și mândriei suporterilor olteni!” Acesta a rămas la nivel scriptic, în fapt patronul echipei le servește suporterilor umilință după umilință.
Spiritul alb-albastru s-a clădit pe marile victorii cu Kaiserslautern ori Fiorentina. Categoric, sunt alte timpuri, în care decalajul din lumea fotbalului este unul imens, aproape insurmontabil. Dar la ceea ce a clădit Maxima să adaugi umilințele cu Lokomotiva Tbilisi și FK Laci este, mai degrabă, inadmisibil. Craiova lui Rotaru, ce susține că-și trage seva din Știința Maxima, pare mai degrabă o continuatoare a umilințelor gen Pobeda Prilep.
Acum se conturează cea de-a treia umilință consecutive. Universitatea Craiova este aproape de o nouă eliminare, cauzată de către Zorya Luhansk, o echipă care de opt luni nu a mai disputat un meci oficial și care se antrenează de o singură lună. Ucrainenii, măcinați de război, au învins Craiova, cu cantonament în Austria, și care are deja 5 meciuri oficiale în noua stagiune, cu 1-0.
Însă nu atât rezultatul deranjează, cât maniera în care s-a jucat. Bancu și colegii săi au fost dominați copios de o echipă fără meciuri în picioare, care și-a pierdut majoritatea vedetelor din cauza războiului dintre Rusia și Ucraina și care e pribeagă prin Polonia. Având în vedere pozițiile în care se aflau cele două echipe înaintea jocului, era de așteptat ca oltenii să fie cei care dețin controlul, iar gazdele lor să se apere să nu încaseze prea mult. Ori Craiova a avut un singur șut pe poartă, și ăla după minutul 80.
Laszlo Balint și-a criticat jucătorii după eșecul cu Zorya: „Asta e realitatea”
