Celebra „Petrică, dă-i pe Gsp” e desuetă. În vara asta la modă e „Petrică, du-ne la Colosseum, Forum și Vatican”.
Noi, că-l știm binișor pe Petre Cojocaru, de prin presa oltenească, unde a mai zgâriat pe unu cu condeiul ori a mai turnat un dram de ironie din spatele tastelor pe craiovaniuz.ro, îl luarăm tare cu vreo lună înainte de plecare să ne zică tot ce-i de făcut prin Roma. Ne-a dat cu picătura, dar esențialul: așa luarăm bilete pe ATAC (Rat-ul lor) pe șapte zile – mega-afacere, că ne învârtirăm pe unde am vrut și n-am vrut la un preț derizoriu – tichete de acces la vreo două obiective și bilete pe trenul de viteză pentru Florența la incredibilul preț de 19 euro (dacă le iei last-minute poți să dai și 200). Cum aterizarăm pe Ciampino știam deja cum să legăm autobuzul cu metroul să ajungem rapid în centru, la cazare.
Primul obiectiv pentru orice oltean care se respectă câtuși de puțin: columna lui Traian, pe care, după ce-o admirarăm și ne pozarăm, aflarăm noi, mai târziu de la Petrică, că nu mai e chiar a lui Traian. Că-l are în vârf, pe piedestal pe apostolul Petru, primul Papă. Și-l are de mai bine de 400 de ani încoace: se trage de la alt Papă, Sixtus al V-lea. Am făcut apoi la pas vreo 6-7 obiective, Fontana, treptele spaniole etc și apoi la masă în Trastevere: unde ne luarăm prima țeapă, mă rog, unul din noi! Ah, Petrică, dacă ne ziceai dinainte, cum au ajuns italienii să bage în ei Trippa alla Romana, zău dacă nu săream peste!
Ei bine, și de atunci încolo nu mai luarăm decizii de capul nostru, și începurăm să ne consultăm cu Petrică, ba mai mult să-l luăm după noi, deși mai corect zis să ne ia el după el. Așa dădurăm turul de Colosseum, unde aflarăm, între altele, că femeile din înalta societate romană puteau intra în arenă și omorî mai bine de 10 sclavi, dacă se trezeau cu fața la cearceaf. Acum știm și unde e trattoria cu patroni napolitani unde se mănâncă a mai bună pizza din Roma ori cine l-a spionat pe Michelangelo în timp ce picta Capela Sixtină și cum s-a răzbunat marele spirit renascentist de a râs toată Roma de individul cu pricina. Am ajuns și la mare, în Ostia antică, unde Petrică a trecut în spatele tejghelei unui bar vechi de peste 2.000 de ani, apoi, pe faleza Tirenianei, cu picioarele în apă, am avut o nouă revelație: vita e mult mai bună decât porcul.
Și ca să ne menținem povestea în cadrul regnului, te duci la Roma bou și te întorci vacă dacă dai vinul pe bere. Cu excepția unui loc, irish-pub-ul Shamrock, unde berea după bere e mai mult decât plăcere, după ce te bate o jumătate de zi soarele printre vestigiile din Forumul Roman. Garantăm că nu-l găsești singur, chiar dacă e în centru, că-i pitit pe-o stăduță d-aia îngustă, romană. Ne-a plimbat Petrică prin Forum, sus, pe Colina Palatină să vedem colibele de unde a pornit civilizația romană și ce s-a ales din Circus Maximus, mai bifarăm și un stadionuț antic de atletism, dar regretul rămâne că nu-l luarăm și seara pe Stadio Olimpico, că altfel sigur nu greșeam poarta și nu nimeream cu hanorac celest în mijlocul galeriei lui AC Milan.
Deloc naționalist, recunosc că am avut cea mai mare bucurie când am văzut tricolorul în mâna lui Petrică la coada de, aproximez, un kilometru de la Vatican. Așa că, după ce am făcut vreo 700 de pași pe lângă șarpele de oameni ce încolăcea zidul Cetății, am dat din coate, ca olteanul, și m-am așezat fix lângă steag, scutind vreo 2 ore de stat în soare.
Dacă și tu crezi că poți nimeri în galeria rossonerră când ești echipat în culorile lui Lazio, dacă nu vrei să te plimbi printre niște blocuri de cărămidă și coloane, ci vrei să înțelegi Colosseumul ori Forumul Roman, dacă nu vrei să riști cu trattoria pe care o alegi avem o soluție pe care am încercat-o, după noi, cu succes pe propria piele. Mergi cu Petrică!
