Localitatea din Oltenia care face un pas în spate și se întoarce la fântâni și toalete în fundul curții
Situatia din comuna doljeană Vârvoru de Jos pune în lumină eșecul administrațiilor locale din România. Localitatea se află la 20 de kilometri distanță de Craiova. Ei bine, primarul a rămas în funcție timp de decenii. Nimic nou sub soare.
Localitatea din Oltenia unde oamenii se întorc la fântâni și toalete în fundul curții
Ceea ce începe să tulbure situația este practicarea angajărilor pe criterii politice în posturi ce necesită competență. Diluarea responsabilității până la punctul în care reușitele sunt atribuite conducerii. În timp ce eșecurile devin responsabilitatea întregii comunități, conform Recorder.
Și marea dezamăgire din această comunitate este că, la 17 ani de la integrarea în lumea civilizată, datorită unei investiții de 4 milioane de lei finanțată de Banca Mondială, locuitorii s-au trezit fără apă la robinet.
Orașul din România care a renăscut. Devine tot mai populat!
Rețeaua de alimentare din comună a încetat să mai funcționeze după ce societatea care o administrează, aflată în subordinea Consiliului Local, a acumulat datorii de peste 300.000 de lei. Legal, primăria nu poate acoperi facturile restante, dar nici n-ar avea cum, pentru că și ea are datorii care îi depășesc bugetul pe 2024.
Primarul Tabacu: „Toți suntem vinovați”
Rămași fără apă, oamenii s-au uitat către decidenți: primarul Nicu Tabacu (PSD) și administratorul societății de apă, Cosmin Trandafir, liderul Tineretului Social Democrat din Vârvoru de Jos. Dacă Trandafir încearcă niște explicații spășite, primarul Tabacu se ascunde în spatele lui „toți suntem vinovați” și îi ceartă pe oameni că prea s-au învățat cu stilul modern de viață și au dat uitării spălatul la albie și alte obiceiuri strămoșești.
După două luni fără apă și nicio soluție clară la orizont, sătenii din Vârvoru de Jos s-au resemnat, iar primarul a obosit să mai facă administrație și și-a depus demisia, cu o jumătate de an înainte să-i expire mandatul. Asta e moștenirea pe care o lasă comunității, după 24 de ani în funcție: înapoi la izvoare și la toaleta din fundul curții.
