Gheorghe Hagi a chemat 33 de jucători pentru primele patru meciuri ale României din noua ediție a Ligii Națiunilor. Lista este mare, conține câteva nume noi și le oferă suporterilor suficiente motive pentru dezbatere. Înainte de a transforma însă fiecare rezultat într-un proces al selecționerului, merită să privim unde joacă, săptămână de săptămână, fotbaliștii pe care îi are la dispoziție.
Verdictul nu este confortabil: dintre cei 33 de convocați, numai trei aparțin unor cluburi din primele ligi ale celor cinci mari campionate europene. Ionuț Radu este la Celta Vigo, Andrei Rațiu la Rayo Vallecano, iar Radu Drăgușin la Fiorentina (nu l-am inclus pe Birligea, proaspat ajung la Frosinone).
Atât.
România nu are în acest lot un titular la Liverpool, Arsenal, Barcelona, Real Madrid, Bayern sau Inter. Nu are nici măcar un grup numeros de jucători obișnuiți, de la o săptămână la alta, cu ritmul din Premier League, La Liga, Serie A, Bundesliga ori Ligue 1. Are fotbaliști la cluburi respectabile, are experiență internațională și are câteva talente care pot crește. Dar între potențial și nivelul demonstrat constant există o distanță pe care tricoul naționalei nu o poate șterge singur.
Lotul convocat de Gheorghe Hagi
Portari
Ionuț Radu (Celta Vigo, Spania), Otto Hindrich (Legia Varșovia, Polonia), Valentin Cojocaru (Pogon Szczecin, Polonia).
Fundași
Andrei Rațiu (Rayo Vallecano, Spania), Tony Strata (Vitória Guimarães, Portugalia), Andrei Coubiș (Lincoln City, Anglia), Radu Drăgușin (Fiorentina, Italia), Andrei Burcă (Yunnan Yukun, China), Bogdan Racovițan (Raków, Polonia), Virgil Ghiță (Hannover 96, Germania), Matei Ilie (Kasımpaşa, Turcia), Lisav Eissat (Bristol City, Anglia), Nicușor Bancu (Universitatea Craiova), Andrei Borza (Çorum, Turcia), Raul Opruț (Dinamo).
Mijlocași
Tudor Băluță (Universitatea Craiova), Vladimir Screciu (Universitatea Craiova), Marius Marin (Al Nasr, Emiratele Arabe Unite), Răzvan Marin (AEK Atena, Grecia), Nicolae Stanciu (Dalian Yingbo, China), Alexandru Cicâldău (Universitatea Craiova), Vlad Dragomir (Pafos, Cipru), David Matei (Universitatea Craiova), Cătălin Cîrjan (Dinamo).
Atacanți
Dennis Man (PSV, Țările de Jos), Darius Olaru (Union Saint-Gilloise, Belgia), Olimpiu Moruțan (Rapid), Ianis Hagi (Alanyaspor, Turcia), Valentin Mihăilă (Çaykur Rizespor, Turcia), Florin Tănase (Omonia, Cipru), Louis Munteanu (D.C. United, SUA), Daniel Bîrligea (Frosinone, Italia), Denis Drăguș (FCSB).
Florinel Coman nu a fost convocat, FRF anunțând că s-a accidentat la ultimul meci disputat pentru echipa sa de club.
Trei oameni în „Big Five”, dar niciunul la o forță a campionatului
Ionuț Radu și Andrei Rațiu joacă în La Liga, însă Celta Vigo și Rayo Vallecano nu fac parte din elita campionatului spaniol. Sunt cluburi serioase, capabile să pună probleme adversarilor mari, dar obiectivele lor obișnuite sunt departe de lupta pentru titlu și de fazele finale ale Ligii Campionilor.
Radu Drăgușin rămâne singurul fundaș român aflat la un club important din Serie A. Trecerea de la Tottenham la Fiorentina poate să-i ofere minutele de care avea nevoie, însă nu poate fi prezentată drept o ascensiune față de momentul transferului în Premier League. Important pentru națională este ca Drăgușin să joace, nu doar ca numele clubului să arate bine pe foaia convocării.
În spatele celor trei apar campionate bune, dar din al doilea cerc european: Portugalia, Țările de Jos, Belgia, Grecia sau Polonia. Apoi vin liga a doua germană, eșaloane inferioare din Anglia și Italia, Turcia, Cipru, China, Emiratele Arabe Unite, MLS și campionatul intern.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că un fotbalist trebuie exclus sau declarat slab doar după adresa clubului. Înseamnă însă că selecționerul primește puțini jucători formați și testați în fiecare weekend la cea mai mare viteză a fotbalului european.
Cinci jucători de la Universitatea Craiova
Nicușor Bancu, Tudor Băluță, Vladimir Screciu, Alexandru Cicâldău și David Matei formează grupul Universității Craiova din lot. Este o prezență importantă pentru clubul din Bănie și o confirmare a faptului că Hagi urmărește atent campionatul intern.
Există însă și cealaltă față a realității. Craiova nu a trecut de Levski Sofia în preliminariile Ligii Campionilor, iar aventura europeană i-a fost oprită apoi de Ararat-Armenia. Cinci selecții dintr-o asemenea echipă pot fi justificate individual, prin formă și prin nevoile naționalei. Ele arată totodată cât de dependentă a devenit România de o competiție internă ale cărei cluburi întâmpină dificultăți chiar înaintea fazelor principale din Europa.
Pentru context, traseul recent al oltenilor poate fi urmărit în analiza 3minute despre rezultatele Universității Craiova în cupele europene, iar eliminarea din Armenia a fost analizată după meci în materialul despre cine a pierdut calificarea Craiovei cu Ararat.
Câteva cariere care nu au continuat în sus
Ianis Hagi a ajuns în Turcia și nu mai are statutul pe care suporterii sperau să-l capete după plecarea din România. Valentin Mihăilă, trecut prin Serie A, joacă tot în campionatul turc. Nicolae Stanciu și Andrei Burcă au ales China, Marius Marin este în Emiratele Arabe Unite, iar Florin Tănase joacă în Cipru.
Nici aici nu este vorba despre o sentință asupra valorii lor. Stanciu, de exemplu, rămâne unul dintre cei mai experimentați și mai productivi internaționali ai generației. Problema este tendința colectivă: prea puțini români fac pasul spre vârf, iar o parte dintre cei care ajung într-un campionat mare nu se fixează acolo.
Andrei Burcă este jucător al lui Yunnan Yukun. Din iarnă fundașul s-ar întoarce în Superliga, ar fi semnat cu U Cluj,
La polul pozitiv, Dennis Man este la PSV (dar mai mult rezervă, chinuindu-se să prindă și banca la unele meciuri), Darius Olaru la Union Saint-Gilloise, iar Louis Munteanu a început bine la națională, cu trei goluri în primele șase selecții. Aceștia pot ridica nivelul echipei. Totuși, naționala nu dispune de o coloană întreagă de titulari la cluburi de Champions League.
De la căpitanul Barcelonei la speranța că un român prinde minute
Comparația cu generațiile trecute poate deveni nedreaptă dacă este folosită doar pentru nostalgie. Fotbalul s-a schimbat, accesul cluburilor din Est la marile vedete este mult mai dificil, iar România nu mai produce în același ritm.
Dar diferența rămâne enormă. Gică Popescu a purtat banderola Barcelonei. Gheorghe Hagi a jucat la Real Madrid și Barcelona. Cristi Chivu a fost căpitan la Ajax, apoi a câștigat Liga Campionilor cu Inter. Adrian Mutu a ajuns la Chelsea în primii ani ai erei Abramovici, după ce trecuse prin Serie A, și a mai jucat la Juventus și Fiorentina.
Atunci, naționala își construia primul „11” cu oameni validați la nivelul cel mai înalt. Astăzi ne bucurăm când un român intră constant în lotul unui club puternic și urmărim cu emoție dacă prinde 20 sau 30 de minute.
Nu selecționerul a creat această diferență. Hagi poate alege mai bine sau mai prost între jucătorii disponibili, poate construi un sistem potrivit și poate fi judecat pentru deciziile sale. Nu poate însă fabrica în câteva zile fotbaliști de Liverpool, Arsenal ori Inter.
Suedia îi are pe Isak și Gyökeres
Primul adversar al României oferă comparația cea mai dură. Alexander Isak este jucătorul lui Liverpool, iar Viktor Gyökeres evoluează la Arsenal. În lotul suedez se mai află fotbaliști obișnuiți cu Premier League, Serie A și alte campionate puternice.
Asta nu înseamnă că Suedia a câștigat meciul înainte de fluierul de start. Fotbalul internațional comprimă diferențele: organizarea, disciplina, fazele fixe, forma din ziua meciului și un portar inspirat pot schimba totul. România a mai obținut rezultate peste valoarea de piață a lotului și poate să o facă din nou.
Dar Isak și Gyökeres îi oferă Suediei ceva ce România nu are acum: atacanți validați la cel mai înalt nivel, capabili să decidă singuri o partidă. De aceea, pretenția ca România să domine sau să câștige firesc la Stockholm nu are suport în realitatea loturilor.
Putem cere curaj, nu putem cere minuni
De la echipa națională trebuie cerute organizare, efort, curaj și respectarea unui plan. De la Hagi trebuie cerute o selecție coerentă și folosirea jucătorilor pe posturile lor. Orice antrenor poate fi criticat când greșește formula sau schimbările.
În același timp, evaluarea trebuie să pornească de la materialul disponibil. Un lot cu numai trei jucători în primele ligi ale celor cinci mari campionate nu poate fi judecat ca și cum ar ascunde pe bancă vedete de la Barcelona și Inter. România poate produce o surpriză în Suedia. Dacă nu o produce, explicația nu trebuie căutată automat într-un singur om de pe bancă.
Problema este mai veche și mai mare: fotbalul românesc trimite prea puțini jucători la nivelul de elită, iar cei care ajung acolo se impun prea rar. Hagi trebuie să construiască o echipă națională din ceea ce există. Iar ceea ce există astăzi poate fi competitiv, dar este departe de valoarea generațiilor cu care continuăm să îl comparăm.
Programul României
- 25 septembrie: Suedia – România, Stockholm
- 28 septembrie: România – Bosnia și Herțegovina, Arena Națională, fără spectatori
- 2 octombrie: Polonia – România
- 5 octombrie: România – Suedia
