Mihai Rotaru a intrat în fotbal cu scopuri clare: să-i readucă Universității Craiova strălucirea și să se lupte la titlu cu bogații României!
2013 a fost anul în care fotbalul craiovean a renăscut. Nu din propria cenușă, ci cu scandal, cu lupte grele. Unele în stradă, altele în birouri. S-a vorbit mult, s-a înjurat, s-a plâns și s-a râs. Nu a fost ușor nici pentru omul care băga banii, nici pentru suporterii care încă nu știau ce să creadă. Era doar un nou spectacol public, menit să atragă popularitate pentru un om cu bani? Erau jocuri politice? Se dorea readucerea Universității Craiova în lupta pentru titlu? Au fost întrebări pe care iubitorii fotbalului din Bănie și le-au pus.
Răspunsurile au venit destul de repede. Craiova a început să conteze cu adevărat în fotbalul românesc. Oltenii puneau probleme serioase în Liga 1 și strângeau din ce în ce mai mulți suporteri la stadion. Totuși, ceva le-a lipsit mereu alb-albaștrilor, atunci când păreau să se îndrepte către titlu.
Oltenii construiesc de ani de zile!
În primii ani de la revenire, Universității Craiova părea că îi lipsea un portar sigur. Calancea și Straton nu ofereau siguranța pe care o așteptau suporterii. Făcând un salt rapid, fără să plictisim cu detalii pe care mulți deja le cunosc, reamintim că, după ce Mirko Pigliacelli a ajuns printre olteni, dificultățile erau în apărare. S-a încercat o mobilizare. Au fost mai multe variante.
Acka, Gardoș, Kelic, Popa sau Tiago aveau evoluții oscilante. Se pierdeau multe meciuri din cauza greșelilor defensive, în timp ce atacul era la un nivel destul de bun. La mijlocul terenului, alb-albaștrii nu au avut probleme. La o scurtă analiză, una simplă, se poate ajunge la concluzia că linia mediană a Universității Craiova a părut mai mereu solidă.
Făcând un nou salt în timp, trupa din Bănie și-a rezolvat problemele și în apărare. Poarta pare și ea destul de bine păzită în prezent. Oltenii au trecut și peste dificultățile recente din ofensivă, unde se simțea lipsa unui atacant veritabil, care să pună o adevărată presiune pe apărările adverse. Totuși, ceva pare că îi lipsește, momentan, Universității Craiova în lupta pentru titlu.
Ce-i lipsește Universității Craiova în lupta pentru titlu!
Sezonul 2024/2025 din SuperLiga României oferă cel mai spectaculos și disputat play-off. Toate echipele calificare în această fază a competiției au șanse matematice la titlu. Clasamentul este unul strâns. În orice etapă se poate răsturna situația. În opinia multora, șansele la titlu ale Universității Craiova sunt mari sau, cel puțin, mai mari față de alți ani, dar tot nu e suficient pentru a-i face pe olteni favoriți.
Ceva le lipsește alb-albaștrilor și s-a văzut clar în meciul direct cu FCSB. Elevii lui Mirel Rădoi au întâlnit o echipă obosită, dar care s-a impus pe teren, în mod clar, prin forță și determinare. Universitatea Craiova are un lot valoros. În Bănie joacă fotbaliști tehnici, care știu să ofere un joc spectaculos, dar se vede cu ochiul liber că au dificultăți atunci când dau de adversari care stau mult mai bine din punct de vedere fizic.
Forța le lipsește, momentan, elevilor lui Mirel Rădoi. Grupul pare mai unit, față de alți ani. Lotul este poate mai valoros, ținând cont și de numele care fac parte din el. S-au investit sume importante în transferuri. Majoritatea străinilor aduși de Mihai Rotaru sunt jucători de națională. Zajkov, Mora, Maldonado, Ndong, Paradela și Anzor. Totodată, Mitriță și Bancu sunt piese de bază în naționala lui Mircea Lucescu, iar Cicâldău, Screciu și Mogoș sunt și ei obișnuiți cu lotul național. Dar forța, în adevăratul sens al cuvântului, încă nu se vede. Poate alb-albaștrii au nevoie de stadioane pline sau încă nu au suficientă încredere în puterea lor fizică. Cer este că vor avea ocazia să demonstreze că pot mai mult.
De la fotbal-șampanie în pahare de plastic, la apă rece în Oltenia fierbinte!
Oltenii au tot vorbit, în ultimii ani, despre fotbalul-șampanie. Da, acel joc spectaculos așteptat de suporteri, dar care nu i-a calificat nici în grupele unei competiții europene și nici nu a dus-o pe Universitatea Craiova extrem de aproape de titlu. În acest moment, valoarea lotului îi permite lui Mirel Rădoi să încerce să-i facă fericiți pe craioveni.
Fostul selecționer al României a transformat dorința de fotbal-șampanie în apă rece. Pare ceva mai ieftin, când compari băuturile, dar deja toată lumea s-a prins că nu despre asta e vorba. Rădoi i-a trezit pe craioveni la realitate. Le-a arătat că apa rece, într-o Oltenie fierbinte, poate fi mult mai bună decât o șampanie scumpă băută din pahare de plastic. Antrenorul i-a învățat pe alb-albaștri să și sufere pe teren, când e cazul. A venit cu tupeu și le-a cerut și jucătorilor să-l arate pe teren. Acum, Universitatea Craiova speră și are tot dreptul să o facă.
Universitatea Craiova
Universitatea Craiova este o echipă de fotbal care a fost înființată în anul 1948 sub denumirea U.N.S.R. Craiova. Fiind legată de prima instituție de învățământ universitar din Bănie, Institutul de Mașini și Aparate Electrice. Formația a luat naștere sub egida Ministerului Învățământului Public și a Uniunii Naționale a Studenților din România (U.N.S.R.),. Scopul, în acele vremuri, era unul clar: promovarea sportului universitar.
5 septembrie 1948 este o dată istorică pentru echipa de fotbal Universitatea Craiova. Mai exact, atunci, alb-albaștrii au disputat primul meci oficial. Partida s-a jucat împotriva celor de la C.F.R. Filiași. A fost un amical greu de uitat, în care „juveții” au fost oaspeți și au pierdut cu scorul de 6-3 (2-1 la pauză). Echipa Craiovei era următoarea: Dumitrescu – Rădulescu, Mihăilă I, Carli – Ozon, Mihăilă II – Sabin, Ilie, Bădescu, Tudor, Serghi. Ei erau pregătiți de antrenorului N. Polojinski.
Doi ani de așteptare până când Universitatea Craiova a debutat oficial
Coincidență sau nu, Universitatea Craiova a jucat primul meci oficial, doi ani mai târziu, tot contra echipei doljene, Filiași. Partida a contat pentru campionatul județean, în anul 1950. Puțin mai târziu, în 1953, oltenii își redenumeau echipa și deveneau Știința Craiova, echipă ce, în 1954, trupa antrenată de Nicolae Oțeleanu reușea promovarea în Divizia B. A fost o premieră, una care avea să fie un prim pas spre file de poveste pentru întreb fotbalul românesc. Chiar dacă retrogradau, la sfârșitul ediției 1955, studenții nu s-au dat bătuți.
Lucrurile s-au îndreptat și au devenit promițătoare, destul de repede. În anul 1957, pe data de 7 octombrie, trupa Știința Craiova a disputat prima partidă internațională. La acea vreme, oltenii jucau împotriva celor de la Hristo Botev Vrața, din Bulgaria, pe care a învins-o cu un scor clar de 4-1. În vara anului următor, mai exact pe 6 iulie 1958, craiovenii reveneau în Divizia B. Reușita a fost bifată pe stadionul „1 Mai”, din Râmnicu Vâlcea. Craiova a terminat la egalitate, scor 1-1, partida cu Unirea Râmnicu Vâlcea.
Știința Craiova – Încă un pas spre marele succes
Știința Craiova avea să facă un nou pas spre marele succes. Oltenii deja se remarcaseră. Erau o echipă talentată, care atrăgea lumea. Astfel, În 1960, a fost inaugurat stadionul „Central“. La acea vreme, arena cunoscută astăzi drept stadionul „Ion Oblemenco” era cel mai mare stadion din provincie. A urmat o perioadă de formare. Craiovenii au muncit mult și au reușit să atingă o nouă performanță.
Oltenii au promovat în premieră în Divizia A, la finalul sezonului 1963-1964. Același Nicolae Oțeleanu stătea pe banca „studenților” și, după doi ani petrecuți pe prima scenă a fotbalului românesc, în anul 1966, Știința Craiova a devenit Universitatea Craiova.
Universitatea Craiova a oferit momente incredibile pentru fotbalul românesc
În ediția 1973/1974, Universitatea Craiova deja devenea o certitudine și demonstra acest lucru pe plan intern. Atunci, oltenii câștigară pentru prima dată titlul. Eroii din teren au fost Oprea, Manta, Niculescu, Bădin, Deselnicu, Velea, Strâmbeanu, Ivan, Niță, Balaci, Berneanu, Țarălungă, Oblemenco, Bălan, Pană, Boc, Ștefănescu, Marcu, Stăncescu, Kiss, Chivu, Negrilă și Constantinescu. Toți aceștia erau antrenați de Constantin Cernăianu și Constantin Oțet. Astfel, trupa din Bănie impresiona și dintre-un alt motiv. Devenea prima echipă studențească din țară și din Europa ajunsă campioană națională.
Lucrurile păreau să meargă pe un făgaș bun, iar în stagiunea 1976/1977 Universitatea Craiova învinge în finala Cupei României pe Steaua, cu scorul de 2-1 și își mai trece un trofeul în palmares. Au jucat: Boldici, Berneanu, Tilihoi, Ștefănescu, Purima, Donose, Balaci, Beldeanu, Crișan (Negrilă), Cîrțu, Marcu (Cămătaru). Imediat, în sezonul următor, oltenii câștigă, din nou, Cupa. De această dată, victima din finală a fost în fața echipei Olimpia Satu Mare, învinsă de jucătorii pregătiți de Ilie Oană și C. Deliu cu scorul de 3-1.
În 1981, Universitatea realizează primul event. Era deja o forță a fotbalului românesc, după ce Cupa și campionatul ajungeau în Bănie. Oltenii nu se opreau. Ei se calificau, la acea vreme, în turul trei al Cupei Campionilor Europeni, performanță fără precedent în istoria fotbalului românesc. Scriau, pur și simplu, istorie, în acele clipe.
După cum se prezintă și pe site-ul oficial al clubului Universitatea Craiova, în 1982, are loc prima calificare a unei echipe românești în sferturile Cupei Campionilor Europeni, iar un an mai târziu, Știința depășește noi limite, devenind prima echipă din România calificată într-o semifinală de cupă europeană, în speță Cupa UEFA. Era vremea în care naționala României se construia pe scheletul Universității, când Maximii nu aveau rival în țară.
