Depopularea orașului Craiova este un fenomen, pe care nu mai trebuie să-l ascundem după ușă sau să-l băgăm, în grabă, sub preș.
Românii sunt principala populație migratoare a Europei. Cei cu putere de muncă își părăsesc țara pentru un trai mai bun în Occident. Și în interiorul României au loc migrații: București, Cluj, Timișoara ori Iași lasă depopulate orașele ce nu pot ține pasul. Printre ele se numără și Craiova.
De ce pleacă tinerii din Craiova? Am mers direct la sursă, și iată ce răspunsuri am încasat: „Aici lipsesc oportunitățile și locurile de muncă. Iar cei puțini care angajează vor tineri de 20 de ani cu experiență de 30 de ani”.
„Vreau să dau la poliție, după ce termin facultatea. Dacă nu iau la poliție plec din țară, cum fac majoritatea tinerilor”.
„Rămân la master în Craiova doi ani, iar apoi plec în Cluj Napoca”.
„După ce termin facultatea vreau să plec la București pentru a-mi găsi un job. Nu rămân în Craiova pentru că nu-mi oferă oportunități. Nu cred că mă întorc, îmi doresc să călătoresc”.
„Eu sunt la informatică, în Craiova sunt puține oportunități. Vreau să plec la București, cu masterul. Apoi să mă angajez acolo”.
Laitmotivul e lipsa oportunităților! În discursul autorităților locale sintagme precum „dezvoltare economic”, „atragerea investitorilor”, „facilități pentru atreprenori” apar ca niște clișee, fără acoperire în realitatea simplă trăită de acești tineri.
Trei dintre cei care ne-au răspuns au fost deciși să rămână în Craiova. Toți cu același vis: să devină profesori, aici, în Bănie. Le va fi infernal, dat fiind că populația școlară a orașului scade pe zi ce trece, școlile se comasează, iar profesorii din sistem sunt cu dinții înfipți în catedre.
