Universitatea Craiova are un nou început și aceeași dilemă veche: de ce totul pare un experiment? Portughezul Filipe Coelho devine antrenorul unei echipe care a obosit înainte să câștige ceva. Un nume care sună mai degrabă a scriitor de bestselleruri decât a tehnician de top.
Numai că Paulo Coelho scria despre căutarea drumului spre lumină — iar Filipe Coelho va trebui să găsească, mai întâi, drumul spre poarta adversă.
A lucrat șapte ani alături de Paulo Bento la naționalele Coreei de Sud și ale Emiratelor Arabe Unite, însă mereu din postura de secund. Presiunea cluburilor lipsește din CV. Când trebuie să gestionezi vestiare, să oprești căderi și să dai identitate unei echipe care se clatină între Conference League și SuperLiga, experiența de „adjunct” s-ar putea să nu fie suficientă.
Rotaru, în schimb, continuă să caute „proiectul perfect”. A mizat pe Ouzounidis, pe Petev, pe Galca — antrenori cu trofee, temperamente și, uneori, încăpățânări. Acum merge pe un pariu complet diferit: un necunoscut cu pedigree portughez și cu aerul unui profesor blând. Numirea lui Coelho pare mai degrabă o decizie de autor decât una de vestiar. Iar dacă tot am vorbit de roluri, poate că adevăratul principal trebuie cautat in alta parte, cine stie, poate ca la alti mioritici, în loja VIP, iar Coelho e doar un „secund vizibil” în fața camerelor.
Rămâne de văzut dacă portughezul va reuși să transforme filosofia în practică. Pentru că la Craiova, oricât ai scrie frumos, la final tot rezultatele dau notele.
Rotaru a mai riscat și înainte, dar acum a pariat pe o poveste. Poate iese un roman de succes. Sau un nou capitol dintr-o carte care se tot scrie și nu are happy end sezonier.
