Mihai Rotaru vorbește de ani de zile despre trofee, titlu și o primăvară europeană în Bănie. Despre o Universitatea Craiova care să reînvie amintirea Craiovei Maxima și să se impună din nou în fotbalul românesc si continental. Numai că, la fiecare intersecție importantă, deciziile par desprinse din alt film.
De la ambiții uriașe, la alegeri misterioase
Cel mai nou exemplu este numirea portughezului Filipe Coelho ca antrenor principal. Un nume anonim pentru publicul românesc, dar și pentru lumea fotbalului european. Într-o perioadă în care Craiova are nevoie de certitudine, Rotaru a ales din nou necunoscutul.
CV-ul lui Coelho e mai degrabă un rezumat de stagiu, nu o carte de vizită solidă. Ca antrenor principal, a trecut prin Liga a treia portugheză, fără performanțe notabile, iar la Leixões, în Liga a II-a, media sa a fost de 0,8 puncte pe meci. Nicio promovare, niciun trofeu, nici măcar o perioadă lungă pe bancă.
Secund la naționale, dar fără anvergură de club
Experiența lui Coelho vine mai degrabă din rolul de secund al lui Paulo Bento la naționalele Coreei de Sud și ale Emiratelor Arabe Unite. O experiență interesantă, dar diferită de presiunea reală a cluburilor, unde trebuie să antrenezi zi de zi, să gestionezi vestiare, să reacționezi la eșecuri și să construiești un stil.
La națională urmărești jucători, pregătești analize și aștepți convocările. La club trăiești sub tensiune continuă.
În plus, Coelho vine fără staff propriu, ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare. Cum să vii fără echipa ta tehnică într-un campionat nou, într-o țară necunoscută, la un club cu presiune uriașă? Răspunsul e simplu: doar dacă accepți să fii parte dintr-un sistem care funcționează deja — și în care tu nu ești stăpânul deciziilor.
E ca și cum ai cere unui asistent să devină peste noapte profesor universitar. Poate are teorie, poate are calm, dar nu are obișnuința deciziei. La Craiova, unde se joacă zilnic cu orgolii, presiune și public vulcanic, un astfel de profil pare complet nepotrivit.
Când ambiția nu se mai potrivește cu logica
Rotaru declară public că vrea titlul, Cupa României și glorie europeana. Obiective legitime pentru un club cu tradiție. Dar aceste ambiții nu se potrivesc cu alegerea unui antrenor fără experiență, fără performanțe și fără cunoaștere a fotbalului românesc.
Craiova are nevoie de construcție, de autoritate și de identitate. În schimb, primește un experiment. Iar experimentele, în fotbal, nu sunt gratuite. Le plătesc suporterii — cei care vin meci de meci, cei care cred, cei care speră.
Un nou pariu, aceeași ruletă
Rotaru a ales, din nou, calea riscului. Ouzounidis, Reghecampf, Petev, Galca — toate episoadele recente au fost pariuri cu finaluri amare. Dar macar acestia aveau titluri in palmares, intretineau cumva faclia vie. Numirea lui Coelho nu se bazează pe continuitate, ci pe speranță. Doar că speranța nu e strategie, iar experimentele repetate nu pot produce performanță.
Filipe Coelho pare un „om de staff” transformat peste noapte în antrenor principal, un profesionist corect, dar fără anvergură. Iar Craiova nu are nevoie de „experimente administrative”. Are nevoie de lideri reali, care știu ce înseamnă să câștigi.
De aceea, pariul Coelho nu are logică fotbalistică. Are, poate, logică internă pentru Rotaru — aceea de a controla totul.
