Timpul trece, prioritățile se schimbă. Pretențiile cresc pentru că ne dorim mereu ceva mai bun. Ceva mult mai bun decât avem. Niciodată nu suntem mulțumiți cu ce avem. Niciodată n-o să fim.
Multe dintre noi am trecut măcar o dată în viață peste reproșurile partenerului. Că are pretenții de la noi, că trebuie să gândim mai mult, să fim mature și să lăsăm copilăriile deoparte. Că nu ne stă bine așa, că rujul ăla iese în evidență, că suntem îmbrăcate prea sexy. Doamne ferește, cum să mai ieși și cu prietenii în oraș? Imposibil. Probabil, își doresc să fim perfecte.
Te saturi să-l asculți. Te plictisește, iar la un moment dat..
Pleci. Și nu te mai întorci. Nu te mai uiți înapoi, nu te mai gândești la ce-a fost, cum ar fi fost dacă..Nu te mai gândești la nimic. El, bărbatul vieții tale, nu va mai exista în viața ta. Când cel de lângă tine își exprimă nemulțumirile zilnic, te saturi. Când se consideră superior ție, când te ignoră, când te face să te simți prost, când nu te mai ia cu el când iese cu prietenii, când ieșirile lui se înmulțesc…atunci apar și problemele. De ce? Pentru că el are pretenții de la tine. Pentru că vrea să devii ce vrea el. Dar el? El se consideră cel mai bun. El te consideră pe tine problema în relația voastră.
Eu am plecat la timp, tu ce mai aștepți? Am devenit ceea ce și-a dorit el sau poate c-am fost dintotdeauna, însă era prea orb să vadă. Acum, nu mai e ce-mi doresc eu. Poate că niciodată n-a fost, poate că niciodată nu s-a ridicat la așteptările mele. Nici n-avea cum. Așteptări mari de la oameni de nimic.
Femeie, dacă-ți merge mintea, nu inima, pleacă! Cât încă mai ai ocazia și nu e prea târziu. În dragoste chiar poate fi prea târziu. Timp pierdut, sentimente irosite aiurea.
Citește și El mă trage înainte, tu mă vrei înapoi !
