Ironia, luată la mișto de noile generații!

Dacă aruncăm o privire pe dexonline.ro și dăm o simplă căutare: „ironie”, primele trei explicații ce ne apar ne duc într-un singur punct: ironie=batjocură. Se pare că dacă vrei să batjocorești ușor pe cineva, trebuie să folosești doza ta de ironie. La rândul ei, batjocura este catalogată drept o insultă.

Ironia nu trebuie să fie arma celui ce vrea să insulte, ci invers. Așa cum spunea Vasile Ghica: „Prostul nu are acces la ironie, el se oprește la insultă”. Cu ajutorul ei, oamenii pot evita un conflict. Este adevărat, toată lumea poate să-și dezvolte partea aceea de ironie, dar mulți trec în extrema aia ce aduce mai mult spre tupeu nesimțit și nejustificat.

Ironia s-a detașat, cu timpul, de acel „mișto” ce este din ce în ce mai folosit în zilele noastre. Dacă asculți discuțiile dintr-un grup de prieteni, unul ceva mai numeros, este aproape imposibil ca din formație să nu se desprindă unul sau una care să creadă că pot fi ironici. Este adevărat, ar putea fi, dar foarte rar le iese. În general, din gura celor ce forțează o ironie ies doar insulte, acele mișto-uri ieftine, însușite din cine știe ce anturaj. Nu oricine poate fi ironic. Ironia este o armă, așa cum sunt și răbdarea sau zâmbetul. Ironia nu trebuie să te ajute să ataci pe cineva, cu ajutorul ironiei îl poți face pe acel „cineva„ să se atace singur.

Putem spune că ironia este un mod simplu prin care oamenii își pot arăta inteligența. De ce simplu? Pentru că unui om inteligent îi este ușor să fie ironic. Ironia apare din experiențe de viață, din situații ce au fost trecute într-un fel sau altul sau au luat sfârșit într-un mod ce poate fi plasat într-un citat motivațional. Ironia este dură, este nemiloasă, dar în același timp, este o armă ce poate fi folosită la capacitate maximă doar împotriva altor persoane inteligente. Să fim serioși, cine ar vrea să folosească ironia asupra cuiva ce nu o înțelege?

Ironia poate fi folosită și ca un scut, ca o armură ce nu lasă tăișul realității să pătrundă prea adânc, dar nici nu poate evita o mică zgârietură. Iar când îți privești cicatricea în oglindă, atunci îți amintești de acea realitate și apare ironia. Dramaturgul spaniol, Jacinto Benavente, spunea: „Ironia este o tristețe care neputând să plângă, zâmbește”.

În 3 minute poți să citești și: Într-o zi, a fost pentru ultima dată!

Căutătorii de perfect și pierderea valorilor

Fotbalul din curtea școlii, dat dispărut!

Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *