Ștefan Baiaram a fost huiduit de o parte a fanilor Universității Craiova la meciul cu Ararat-Armenia, încheiat 1-1 pe stadionul „Ion Oblemenco”. Decarul oltenilor a fost schimbat în minutul 85, iar momentul a fost însoțit de fluierături din tribune.
La prima vedere, explicația pare simplă: Baiaram nu traversează cea mai bună perioadă sportivă, iar publicul din Craiova are răbdare puțină cu jucătorii importanți atunci când miza este mare. Doar că, în cazul lui, ruptura cu o parte a suporterilor pare mai veche și mai adâncă decât un meci slab.
Problema nu este doar cum joacă Baiaram. Problema este ce au auzit fanii de la Baiaram în ultimele luni.
Baiaram, între statutul de copil al Craiovei și dorința de plecare
Ștefan Baiaram nu este un jucător oarecare pentru Universitatea Craiova. Este produs al clubului, unul dintre fotbaliștii crescuți în fotbalul oltean și un jucător în care publicul a investit multă emoție. Tocmai de aceea, reacția tribunei doare mai tare decât ar durea în cazul unui fotbalist venit din afară.
În același timp, Baiaram a transmis în mai multe rânduri, public, că își dorește să facă pasul spre un campionat mai puternic. Nu este ceva anormal pentru un fotbalist tânăr, cu cotă, care vrea să joace în străinătate. Anormală pare însă lipsa unei gestionări mai atente a mesajului.
Pe 3minute.net, subiectul transferului lui Ștefan Baiaram a fost urmărit constant. În martie, jucătorul spunea limpede că își dorește să plece. Apoi, în iulie, când a fost întrebat despre Anderlecht, Baiaram a nuanțat mesajul, dar ideea a rămas în același registru: orice echipă cu nume și tradiție „sună bine”.
„Cu siguranță că dacă jocul meu va arăta la fel, sigur voi atrage mai multe echipe. Trebuie să mă focusez pe evoluțiile mele, dacă fac asta, sigur. Sună bine orice echipă cu nume, cu tradiție”, spunea Ștefan Baiaram.
În mai, după un moment uriaș pentru Universitatea Craiova, mesajul a fost și mai direct. Baiaram vorbea despre titlu, despre fani, despre echipa sa de suflet, dar fraza care a rămas a fost cea de final: „Cu siguranță vreau să plec”.
„Mă bucur că am luat campionatul cu echipa mea de suflet. Mă bucur că am făcut eventul după 35 de ani. Avem o echipă foarte bună. Sunt mândru de toți colegii mei. (…) Cu siguranță vreau să plec”, declara Ștefan Baiaram.
Între timp, în jurul lui Baiaram au apărut constant discuții despre oferte, procente, interes extern și un eventual pas în Belgia. 3minute.net a scris inclusiv despre momentul în care transferul lui Ștefan Baiaram părea „ca și făcut”, într-un context în care numele lui Anderlecht revenea tot mai des.
De ce huiduielile nu pot fi explicate doar prin forma sportivă
După meciul cu Ararat-Armenia, episodul a fost remarcat și în presa centrală. Explicația dusă cel mai repede în spațiul public a fost cea a formei slabe: Baiaram nu joacă la nivelul așteptat, iar fanii și-au pierdut răbdarea.
Este o parte de adevăr aici, dar nu toată povestea. Suporterii nu reacționează doar la o pasă greșită, la o execuție ratată sau la o seară fără inspirație. În cazul lui Baiaram, reacția pare alimentată de o senzație acumulată: aceea că jucătorul nu mai este cu totul acolo, lângă echipă, ci cu gândul la următorul pas.
Asta nu înseamnă că Baiaram nu are dreptul să își dorească un transfer. Are. Orice fotbalist cu ambiție vrea să ajungă mai sus. Dar la Craiova, unde atașamentul față de club este visceral, felul în care spui lucrurile contează aproape la fel de mult ca lucrurile în sine.
Clubul a lăsat mesajul să curgă necontrolat
Aici apare și o problemă de comunicare a clubului. Un jucător important, crescut de Universitatea Craiova, nu poate fi lăsat să repete, lună după lună, că vrea să plece, fără ca mesajul să fie așezat într-un cadru mai sănătos.
Formula corectă putea fi simplă: „Sunt concentrat pe Universitatea Craiova, vreau să câștig aici, iar dacă va veni o ofertă bună pentru mine și pentru club, vom vedea”. În schimb, în spațiul public a rămas mai ales ideea: Baiaram vrea să plece.
Iar publicul a reacționat exact la această idee.
Nu la copilul crescut de Craiova. Nu la talentul lui. Nu neapărat la evoluția din meciul cu Ararat. Ci la sentimentul că unul dintre ai lor a început să vorbească prea des despre despărțire.
Baiaram poate repara ruptura, dar nu doar cu declarații
Situația nu este imposibil de întors. Baiaram este încă un jucător important pentru Universitatea Craiova. Are calitate, are vârstă bună, are legătură reală cu orașul și cu clubul. Tocmai de aceea, reacția fanilor nu trebuie citită doar ca ostilitate, ci și ca dezamăgire.
Publicul din Craiova iartă multe, dar are nevoie să simtă că jucătorul este prezent. Nu doar fizic, pe teren, ci și emoțional, în povestea echipei.
Pentru Baiaram, răspunsul cel mai bun nu va veni printr-o replică nervoasă, nici printr-o postare pe rețelele sociale. Va veni prin joc, prin atitudine și printr-un mesaj mai limpede: cât timp este la Universitatea Craiova, joacă pentru Universitatea Craiova.
Pentru club, lecția este la fel de clară. Când ai un jucător crescut în propria curte, cu valoare de transfer și cu relație sensibilă cu tribuna, comunicarea nu poate fi lăsată la întâmplare.
Pentru că, uneori, o ruptură nu apare într-o seară. Se adună din fraze repetate, din nuanțe scăpate și dintr-un mesaj care ajunge, în timp, să sune pentru suporteri ca o despărțire anunțată prea devreme.
