Universitatea Craiova a schimbat masiv în această vară. Nu doar în lot, nu doar în staff, ci și în zona în care clubul își păstra, măcar simbolic, legătura cu orașul. Cinci craioveni get-beget au ieșit din structura clubului într-un interval scurt: Daniel Mogoșanu, Silviu Bogdan, Dragoș Bon, Alin Staicu și Florinel Luță.
Fiecare caz are nuanțele lui. Unii au fost îndepărtați, alții au plecat sau și-au găsit alt drum. Dar, puse cap la cap, despărțirile arată o tendință greu de ignorat: Universitatea Craiova își reduce consistent componenta locală din zona tehnică și din academie.
Pentru un club care se hrănește din identitatea orașului, asta nu este doar o chestiune de organigramă.
Daniel Mogoșanu, campionul care avertizase că lucrurile nu merg bine
Daniel Mogoșanu a fost una dintre cele mai sonore plecări din vară. Fost campion cu Universitatea Craiova și nume important în zona juvenilă, Mogoșanu a fost îndepărtat din structura Academiei după ce avertizase public că lucrurile nu sunt în regulă.
Înaintea despărțirii, acesta vorbise despre problemele din sectorul juvenil și despre nevoia unor criterii clare de performanță. Mesajul său fusese unul apăsat, din interiorul fenomenului, nu din afara lui.
La scurt timp, Universitatea Craiova a decis să meargă mai departe fără el.
Silviu Bogdan, omul care a adus bani mulți în conturile clubului
Silviu Bogdan este un caz aparte. Nu este doar un nume local. Este omul legat de descoperirea unor fotbaliști care au produs bani importanți pentru Universitatea Craiova.
Valentin Mihăilă, Vladimir Screciu, Ștefan Baiaram, Ștefan Vlădoiu sau Jovan Markovic sunt nume asociate, în diferite momente, cu ochiul și rețeaua lui Silviu Bogdan.
Clubul însuși, la revenirea sa din 2024, îl prezenta drept omul care a descoperit mai mulți dintre fotbaliștii importanți crescuți în Bănie. Iar cazul Baiaram rămâne relevant și astăzi, inclusiv prin procentele păstrate de Bogdan dintr-un eventual transfer.
Plecarea lui Silviu Bogdan înseamnă, simbolic, ruperea unei legături cu una dintre puținele zone care au livrat jucători vandabili din Craiova.
Dragoș Bon, interimarul bun la toate
Dragoș Bon a fost, ani la rând, omul la care Universitatea Craiova a apelat atunci când banca tehnică rămânea descoperită.
A lucrat la echipa secundă, la academie și în staff-ul primei echipe. A fost folosit ca interimar în mai multe momente dificile, inclusiv după despărțiri de antrenori importanți.
În această vară, Bon a ajuns la ACSO Filiași, acolo unde are șansa să conducă un proiect propriu. Pentru el poate fi un pas firesc. Pentru Universitatea Craiova, însă, plecarea lui mai taie un fir local din zona tehnică.
Alin Staicu și Florinel Luță, alte două nume din zona craioveană
Alin Staicu și Florinel Luță completează tabloul. Ambii sunt legați de fotbalul craiovean și de munca din zona juvenilă sau tehnică.
Staicu a ieșit din Academia Universității Craiova într-un alt episod al schimbărilor operate în această vară. Luță, la rândul său, a fost ani la rând parte din structurile clubului, fie la academie, fie în zona staff-ului.
Separat, fiecare despărțire poate fi explicată printr-o decizie internă. Împreună, însă, ele arată o direcție: mai puțini oameni crescuți în Craiova în jurul echipei.
Ce pierde Universitatea Craiova
Un club poate funcționa fără oameni locali. Poate câștiga meciuri, poate aduce străini, poate construi o organigramă modernă, cu specialiști din alte zone sau din alte țări.
Dar Universitatea Craiova nu este un club oarecare. Forța ei vine din oraș, din memoria tribunelor, din sentimentul că echipa reprezintă ceva mai mult decât o societate comercială cu rezultate sportive.
Când dispar, într-o singură vară, oameni ca Mogoșanu, Silviu Bogdan, Bon, Staicu și Luță, întrebarea devine inevitabilă: cine mai ține legătura dintre club și oraș?
Performanța nu exclude identitatea
Omul de afaceri bucureștean Mihai Rotaru are dreptul să-și construiască proiectul cum crede. Dacă rezultatele vin, deciziile vor fi apărate de clasament și de trofee. Fotbalul profesionist nu se conduce doar cu nostalgie.
Dar nici identitatea nu poate fi tratată ca o piesă decorativă.
Universitatea Craiova a crescut mereu dintr-un amestec de performanță, orgoliu local și oameni care înțelegeau ce înseamnă tricoul alb-albastru pentru oraș. Dacă această parte dispare treptat, clubul poate rămâne puternic sportiv, dar mai rece.
Iar pentru Craiova, poate cea mai mare întrebare nu este câți străini vin sau câți oameni locali pleacă. Întrebarea este dacă, peste câțiva ani, Universitatea va mai arăta ca echipa orașului sau doar ca o echipă care joacă în oraș.
