Mihai Rotaru nu este doar patronul care a readus titlul în Bănie după 35 de ani. Este, practic, primul patron care a făcut Craiova campioană.
Afirmația trebuie înțeleasă în context istoric. Cele patru titluri anterioare ale Universității Craiova au fost câștigate într-un alt tip de fotbal. Primele trei au venit în perioada comunistă, când nu existau patroni de cluburi în sensul de astăzi, iar cluburile funcționau în logica statului, a instituțiilor și a structurilor sportive ale vremii.
Titlul din sezonul 1990-1991 a venit într-o Românie aflată în plină tranziție, înainte ca fotbalul românesc să intre cu adevărat în epoca patronilor privați.
De aceea, titlul câștigat de Mihai Rotaru are o semnificație aparte: este primul campionat adus Craiovei de un patron în fotbalul modern, privat, cu bugete, transferuri, salarii, marketing, sponsori, drepturi TV și presiunea pieței.
Patronii Craiovei după 1990: multe promisiuni, puține rezultate
După 1990, Universitatea Craiova a intrat într-o perioadă complicată. Au apărut oameni de afaceri, finanțatori, conducători, combinații administrative și promisiuni de revenire la gloria Craiovei Maxima. Dar titlul nu a mai venit.
George Constantin Păunescu este asociat cu începutul perioadei patronale din fotbalul craiovean. Apoi au urmat nume precum Viorel Ilinca, Gigi Nețoiu, Dinel Staicu și Adrian Mititelu. Fiecare etapă a avut propriile ambiții, propriile conflicte și propriile eșecuri.
Niciunul nu a reușit să facă din Craiova o campioană.
Unii au administrat clubul într-o perioadă tulbure. Alții au promis reconstrucții. Alții au produs rupturi majore. Dar, privit rece, bilanțul este dur: Craiova a trecut prin vânzări controversate, declin sportiv, retrogradări, dezafilieri și ani departe de performanța mare.
Epoca Nețoiu: Craiova, prea aproape de Dinamo
Unul dintre cele mai sensibile episoade rămâne perioada Gigi Nețoiu. Supranumit „Comandantul”, Nețoiu a rămas în memoria multor suporteri drept omul care a legat prea strâns Craiova de Dinamo.
Vânzările masive de jucători către clubul din Ștefan cel Mare au alimentat sentimentul că Universitatea devenise, practic, o sursă de alimentare pentru Dinamo. Pentru un club cu identitatea și orgoliul Craiovei, această percepție a durut enorm.
Craiova nu doar că nu se apropia de titlu, dar părea să își piardă forța, mândria și autonomia sportivă.
Dinel Staicu și prima retrogradare
Perioada Dinel Staicu a rămas legată de un moment negru: prima retrogradare din istoria Universității Craiova, în 2005. Pentru un club obișnuit să se raporteze la Craiova Maxima, la semifinale europene, la Balaci, Cămătaru, Lung sau Ștefănescu, retrogradarea a fost o traumă.
Nu doar un eșec sportiv. O prăbușire simbolică.
Craiova ajunsese din echipa unei mari iubiri într-un club care pierdea teren, autoritate și direcție.
Mititelu: iubire, scandaluri și ani pierduți
Adrian Mititelu a venit cu un capital emoțional uriaș. Pentru o parte importantă a suporterilor, el era omul care se lupta pentru Universitatea, pentru identitate, pentru dreptate și împotriva sistemului.
Dar iubirea nu a fost suficientă.
Perioada Mititelu a adus multe conflicte, tensiuni, retrogradări, dezafilieri și ani fără participări europene. Craiova a fost aproape de Europa în sezonul în care a ratat obiectivul după meciul pierdut cu Vaslui, 0-1 pe „Ion Oblemenco”, un episod care a lăsat multe frustrări și suspiciuni în jurul clubului.
A urmat apoi și vânzarea lui Gingioveanu la Vaslui, mutare care a alimentat și mai mult discuțiile din jurul acelui moment. Dincolo de zvonuri, cert este că Universitatea nu a ajuns acolo unde suporterii sperau.
Mititelu a avut pasiune, dar nu a construit stabilitate. A avut discurs, dar nu a produs performanță durabilă. A avut sprijin emoțional, dar l-a risipit în scandaluri și colapsuri.
Rotaru, patronul care a schimbat logica
Mihai Rotaru a pornit dintr-o poziție complicată. Proiectul actualei Universitatea Craiova era contestat, privit cu suspiciune și atacat dur de tabăra FCU. Pentru mulți, era un club nou, administrativ, impus politic.
Dar Rotaru a avut ceva ce ceilalți patroni ai Craiovei nu au reușit să producă pe termen lung: stabilitate.
A construit financiar. A atras sponsori. A folosit banii din drepturi TV. A vândut jucători pe sume importante. A reinvestit. A dus echipa constant în play-off. A câștigat Cupe ale României, Supercupa, a dus clubul în Europa și, în cele din urmă, a adus titlul.
Sub Rotaru, Craiova a cucerit trei Cupe ale României, o Supercupă și un campionat. A jucat meciuri europene importante, a adus în Bănie adversari precum AC Milan sau Leipzig și a ajuns în premieră în faza principală a Conference League.
Acum, după titlu, Universitatea Craiova intră în preliminariile Champions League.
Primul patron campion al Craiovei moderne
Aici stă diferența fundamentală. Craiova a mai fost campioană, dar nu într-un fotbal al patronilor. Nu într-un sistem privat, concurențial, cu piață de transferuri, finanțare mixtă și presiune economică reală.
Rotaru este primul care a reușit asta.
Nu Păunescu. Nu Ilinca. Nu Nețoiu. Nu Staicu. Nu Mititelu.
Rotaru.
Iar acest lucru trebuie spus, indiferent de simpatii sau antipatii. Poți critica decizii, poți discuta identitatea, poți analiza greșelile, dar bilanțul sportiv este greu de contestat: Mihai Rotaru este patronul care a făcut Craiova campioană.
De ce titlul acesta cântărește altfel
Titlul din 2026 nu este doar un trofeu. Este validarea unui model de management.
Rotaru nu a câștigat printr-o explozie de moment, ci după 13 ani de construcție. A avut răbdare, a pierdut titluri, a schimbat antrenori, a greșit transferuri, dar a păstrat clubul în zona de sus. Craiova nu a apărut peste noapte. A stat ani la rând aproape de performanță până când a reușit să o transforme în realitate.
De aceea, titlul său este diferit de promisiunile celorlalți patroni.
El nu a rămas la nivel de discurs. A livrat.
Patronul care a readus orașul la stadion
Mai există un aspect important: Rotaru nu a câștigat doar titlul. A câștigat și orașul.
În 2013, proiectul său era contestat de o parte mare a suporterilor. În 2026, stadionul a fost plin, orașul a ieșit în stradă, iar generația tânără de suporteri a crescut cu această echipă.
Aceasta este poate cea mai mare victorie a lui Rotaru: a transformat un proiect contestat într-o echipă majoritar iubită.
Craiova a avut patroni care au avut bani. A avut patroni care au avut discurs. A avut patroni care au avut influență. Dar doar unul a reușit să aducă titlul în epoca modernă.
CSS Craiova continuă să producă jucători pentru fotbalul de performanță!
Dumitru Dragomir l-a comparat pe Rotaru cu Nețoiu!
Gigi Nețoiu a vorbit despre plecarea din fotbal. Ce decizie a luat finanțatorul
