Când iubirea pentru Universitatea Craiova nu mai încape în suflet, traversează oceanul. Ionuț Vulpe ne-a povestit cu lux de amănunt întreaga aventură
Peste 17.000 de kilometri parcurși, patru aeroporturi, trei avioane schimbate și mai bine de 50 de ore petrecute pe drum. Pentru cei mai mulți, o asemenea călătorie ar însemna o vacanță importantă, o mutare sau un moment care îți schimbă viața. Pentru Ionuț Vulpe a însemnat altceva, și anume drumul către Universitatea Craiova. Stabilit de aproape trei ani în Guadeloupe, la peste 8.500 de kilometri de România, acesta a lăsat totul deoparte și a traversat un ocean pentru a fi lângă echipa pe care o iubește încă din copilărie.
Povestea lui nu este însă despre kilometri și nici despre ore petrecute prin aeroporturi. Este despre un atașament construit în timp, despre anii copilăriei și despre felul în care o echipă poate deveni o parte din identitatea unui om. Pentru că relația lui cu Universitatea Craiova nu a început pe stadion și nici în fața unui televizor.
Prima ieșire pe stadion
„Numele meu este Vulpe Ionuț, iar pasiunea pentru Universitatea Craiova este de mic copil, deoarece în camera în care am crescut la țară era pus pe perete, de către unchiul meu, posterul cu echipa din 1991, cea care a câștigat eventul”, povestește acesta, pentru 3minute.net.
Apoi au venit primele meciuri. Prima ieșire pe stadion și emoția pe care orice suporter o ține minte ani mai târziu. Avea doar șase sau șapte ani când unul dintre unchii săi l-a luat pentru prima dată pe vechiul Stadion Central. Era perioada băncilor de lemn, a stadionului care respira altfel și a fotbalului trăit fără filtre. „De atunci am prins gustul de a fi suporterul echipei”, spune el.
Își amintește și acum de micile „strategii” ale copilăriei, atunci când pasiunea era mai mare decât posibilitățile materiale. „Mergeam apoi cu prietenii de la bloc. Nu aveam bilet de intrare și ne puneam lângă o persoană care era singură la intrare și așa ajungeam și noi în stadion.”
Pasiunea îl face să uite unde se află
Anii au trecut, iar viața l-a dus departe de Craiova. În 2021 a ajuns pentru prima dată în Guadeloupe alături de tatăl său, iar ulterior s-a mutat acolo împreună cu soția și cei doi copii. Din 2023 locuiesc acolo fără să mai fi revenit în România. Distanța însă nu a schimbat nimic atunci când vine vorba despre Universitatea Craiova.
Pentru el, ziua unui meci nu seamănă cu una obișnuită. „Este greu să urmăresc echipa de la o asemenea distanță, deoarece nu am posibilitatea să fiu pe stadion, însă când echipa are meci pentru mine este o zi specială. Dacă se încheie cu victorie uit de distanța de casă, dar dacă pierde mă doare.”
Diferența de fus orar dintre Guadeloupe și România este de șase sau șapte ore, în funcție de perioadă, însă programul se adaptează după Craiova. „Fac tot posibilul ca în ziua în care este meci, la ora respectivă, să nu am altă activitate.” Uneori, pasiunea îl face să uite unde se află. S-a întâmplat și la meciul cu Dinamo. „L-am privit pe tabletă, pe plajă, iar la golul lui Nsimba de 2-1 am țipat de s-au întors toți către mine și aveau zâmbetul pe buze. Eram în tricoul echipei, bineînțeles.”
Cea mai recentă aventură a început aproape ca o glumă. În săptămâna meciului, finul său l-a sunat și i-a spus că mai are două bilete disponibile. Răspunsul a venit imediat: „Unul este pentru mine, că vin și eu la meci.” Doar că, după ce a închis telefonul, gluma începuse deja să devină plan. A făcut o postare pe rețelele de socializare și a început să caute soluții. Primii bani au venit de la un fost coleg de liceu. Apoi au urmat prieteni, rude și foști colegi de muncă. „S-a ajuns la suma de 507 euro cu ajutorul familiei și al oamenilor care au fost lângă mine.”
„Nu au existat momente dificile”
Momentul care l-a convins definitiv a venit însă din partea soției sale. „M-a întrebat câți bani s-au strâns și a spus că pune ea diferența pentru a cumpăra biletul, pentru că simte cât de mult îmi doresc să fiu pe stadion.”
A urmat drumul: Guadeloupe – Martinica – Paris – București – Craiova. Peste 50 de ore dus-întors și aproximativ 1.550 de euro cheltuiți, dintre care aproape toată suma a mers pe biletul de avion. Surprinzător, spune că nu a simțit oboseala. „Nu au existat momente dificile, pentru că știam că satisfacția va fi de nedescris.”
Iar dacă există o propoziție care rezumă cel mai bine întreaga lui poveste, poate că aceasta este: „Acest gest aș vrea să fie ținut minte ca un gest de iubire pură pentru Universitatea Craiova.”
Pentru unii, fotbalul este doar un joc. Pentru alții, uneori înseamnă 17.000 de kilometri până acasă.
