Universitatea Craiova vorbește de ani buni despre Academie, despre „leuți”, despre viitor și despre fotbaliști crescuți în spiritul Științei. Numai că, atunci când privim spre prima echipă, realitatea devine incomodă: cei mai importanți tineri folosiți sau împinși spre lotul mare nu sunt produse ale Academiei Craiovei.
David Matei a venit de la Steaua București. Mihnea Rădulescu a fost transferat de la Petrolul. Luca Băsceanu a fost adus de la Farul, din Academia Hagi, pentru o sumă importantă. Iar înaintea lor, Alexandru Cîmpanu a fost tot un exemplu de jucător tânăr cumpărat din altă parte, nu crescut în Bănie.
Aceasta este problema pe care cele două scandaluri recente din Academie o fac și mai vizibilă. 3minute.net a scris deja despre scandalul de la U13, comunicatul dur al clubului și schimbarea lui Bogdan Budescu, dar și despre episodul de la U15, unde Craiova ar fi scos echipa de pe teren în meciul cu Steaua. Dincolo de cazuri, rămâne întrebarea de fond: dacă Academia funcționează, de ce prima echipă caută mereu juniori în alte părți?
Baiaram, ultimul produs major
Ștefan Baiaram rămâne reperul. A făcut pasul spre seniori în 2019 și a devenit, în timp, unul dintre jucătorii importanți ai Universității Craiova. Poate fi contestat pentru formă, pentru declarații sau pentru momentele în care nu i-a ieșit jocul, dar nu poate fi scos din această discuție: este produsul Academiei care a ajuns să conteze cu adevărat la prima echipă.
Problema este că de atunci au trecut ani. Iar după Baiaram, Academia nu a mai livrat un fotbalist de același impact, impus clar și constant în echipa mare.
Nu vorbim despre copii chemați la antrenamente. Nu vorbim despre nume trecute pe bancă. Nu vorbim despre promisiuni rostite în comunicate. Vorbim despre jucători care intră, joacă, rezistă presiunii și devin soluții reale pentru Universitatea Craiova.
Pe această măsură, bilanțul nu arată bine.
David Matei, Mihnea Rădulescu și Luca Băsceanu: tineri buni, dar nu produși de Craiova
David Matei este una dintre veștile bune ale ultimelor săptămâni. A intrat în echipă, a arătat curaj, a centrat decisiv în Giulești și pare un jucător care poate conta în regula U21. Dar David Matei nu este produsul Academiei Craiovei. A fost adus de la Steaua București.
Mihnea Rădulescu este un alt tânăr interesant. Are calitate, are profil ofensiv, poate deveni util. Dar nici el nu vine din pepiniera Craiovei. Petrolul l-a prezentat, la momentul despărțirii, drept produs al propriei Academii, iar transferul la Universitatea Craiova a fost anunțat în 2025.
Luca Băsceanu este poate cel mai puternic exemplu. A fost crescut de Academia Hagi, iar presa a scris despre un transfer de aproximativ un milion de euro la Universitatea Craiova. Cu alte cuvinte, Rotaru nu a scos din propria Academie un fotbalist de acel profil. L-a cumpărat de la cea mai productivă fabrică de tineri din fotbalul românesc.
Toți trei pot fi jucători buni pentru Universitatea Craiova. Nu acesta este reproșul. Reproșul este altul: ei sunt folosiți ca soluții tinere la prima echipă, dar existența lor nu demonstrează forța Academiei Craiovei. Dimpotrivă, demonstrează golul lăsat de ea.
Craiova cumpără regula U21
Într-un campionat în care regula U21 obligă cluburile să găsească soluții tinere, Universitatea Craiova pare să fi ales, de prea multe ori, varianta de piață: cumpără sau aduce tineri formați în altă parte.
Nu este ilegal. Nu este neapărat greșit pe termen scurt. Dacă un copil bun apare la Steaua, Petrolul, Farul sau UTA, iar Universitatea Craiova are bani și îl poate lua, clubul are dreptul să o facă.
Dar o Academie mare nu ar trebui să trăiască doar din această logică. O Academie mare trebuie să producă. Trebuie să dea măcar câte un fotbalist de rotație. Un fundaș lateral, un mijlocaș de travaliu, un portar, un atacant de bandă, un copil care să nu vină cu preț de transfer, ci cu ani de formare în tricoul alb-albastru.
Când soluțiile under vin mereu din altă parte, mesajul este simplu: Academia nu alimentează prima echipă la nivelul la care clubul pretinde că o face.
Cîmpanu, precedentul care arată că problema nu e nouă
Alexandru Cîmpanu a fost, la rândul lui, un exemplu al aceleiași politici. Tânăr, interesant, cumpărat pentru potențial, dar format în altă parte. Craiova l-a adus ca investiție, nu l-a crescut de la bază.
De aceea, cazul Matei – Rădulescu – Băsceanu nu trebuie privit ca o întâmplare. Este parte dintr-un model care durează de ani buni. Universitatea Craiova are Academie, dar, atunci când are nevoie de soluții pentru prima echipă, se uită des spre academiile altora.
Iar asta devine și mai greu de explicat într-un moment în care clubul vorbește despre reorganizare, metodologie, specialiști străini și standarde europene. 3minute.net a analizat deja modelul Dinamo Zagreb / La Masia pe care Mihai Rotaru încearcă să-l adapteze la Craiova. Dar orice model, oricât de frumos ar suna, trebuie măsurat în jucători ajunși la prima echipă.
Scandalurile din Academie apasă exact pe această rană
Dacă Academia ar produce constant, scandalurile recente ar fi poate tratate ca accidente de parcurs. Grave, dar izolate. Când însă Academia nu mai dă prima echipă jucători de impact, iar în același timp apar acuzații, schimbări de antrenori și comunicate despre „zero favoritisme”, rana devine mai adâncă.
Pentru că întrebarea nu mai este doar dacă un copil a fost sau nu favorizat. Întrebarea este dacă sistemul funcționează.
Un sistem bun nu are nevoie să fie perfect. Dar are nevoie să fie credibil. Părinții trebuie să creadă că există criterii. Copiii trebuie să creadă că pot urca prin muncă. Antrenorii trebuie să creadă că decizia tehnică este protejată. Iar prima echipă trebuie să simtă, din când în când, că din spate vine ceva.
La Universitatea Craiova, această senzație s-a pierdut.
Prima echipă nu poate aștepta la nesfârșit
Filipe Coelho are presiune imediată. Trebuie să câștige meciuri, să țină Craiova sus în SuperLiga și să gestioneze un lot care a ratat Europa League și a intrat în Conference League. Antrenorul nu poate fi obligat să joace un copil doar pentru că vine din Academie.
Dar tocmai aici se vede diferența dintre o Academie productivă și una decorativă. O Academie productivă îi pune antrenorului pe masă soluții gata să fie folosite. Nu neapărat vedete. Nu neapărat titulari imediat. Dar jucători care pot intra fără ca echipa să pară că face un experiment.
La Craiova, în ultimii ani, această punte s-a rupt. Iar clubul a acoperit ruptura cu transferuri de tineri din alte părți.
David Matei poate fi foarte bun. Mihnea Rădulescu poate confirma. Luca Băsceanu poate deveni un fotbalist important. Dar ei nu rezolvă problema Academiei Craiovei. O scot la lumină.
Întrebarea pentru Rotaru
Mihai Rotaru a investit în Academia Universității Craiova, a schimbat oameni, a adus specialiști și a vorbit despre model. Dar întrebarea simplă rămâne: unde sunt jucătorii?
Nu în broșuri. Nu în organigrame. Nu în promisiuni. În prima echipă.
Pentru că o Academie nu se măsoară în comunicate, în poze de grup sau în numărul copiilor legitimați. Se măsoară în fotbaliști pe care îi trimite sus. Iar dacă, după Baiaram, Craiova ajunge să-și caute tinerii la Steaua, Petrolul, Academia Hagi sau UTA, atunci problema nu mai poate fi ascunsă.
Universitatea Craiova are nevoie de tineri. Dar mai ales are nevoie ca acei tineri să vină, din nou, din propria casă.
