Dr. Monica Enculescu: „Sunt foarte mulți colegi care pleacă din țară, unii se simt decepționați din facultate și nu doresc să profeseze concret”
Dr. Monica Enculescu este medic primar neurolog, absolventă a UMF Craiova, Facultatea de Medicină Generală, promoția 1999. În prezent lucrează la clinica VitaPlus din Craiova, având o experiență de peste 24 de ani în sistemul medical românesc, atât la privat, cât și la stat.
Atunci când un craiovean întreabă de un medic neurolog bun, toate răspunsurile spun „Dr. Monica Enculescu”. Aceasta a vorbit cu 3minute.net despre burnout, boala acestui secol, care sunt afecțiunile cu care se confruntă pacientul craiovean, dacă se mai învață carte în zilele noastre, precum și despre problemele din sistemul sanitar.
Cine este dr. Monica Enculescu: „Am ales specializarea neurologie încă din timpul studenției”
Dar, să o luăm cu începutul. Mama sa a fost medic de familie, iar tatăl său inginer. Aceasta a decis să meargă pe urmele mamei, iar visul a început să prindă contur încă din liceu. În studenție a fost momentul când a știut clar ce tip de medic vrea să fie. „Am urmat două licee prestigioase, și anume Colegiul Național ”Frații Buzești” și Colegiul Național ”Elena Cuza”. Clasa a 9-a și clasa a 10-a am făcut-o la ”Frații Buzești”, apoi m-am mutat la ”Elena Cuza” pentru că acolo aveam clasă de fizică-chimie și era ceea ce îmi trebuia mie pentru medicină. Examenul de admitere a fost dificil. Am intrat, după cum se spunea atunci, la netaxă. Au fost 150 de locuri acolo.
Am ales specializarea neurologie deoarece am văzut încă din timpul studenției că, dintre toate celulele organismului, neuronii au capacitatea unică de a stoca și transmite informație, având caracteristici diferite care includ rolurile funcționale, distribuția conexiunilor lor, neurotransmițătorii utilizați, necesitățile metabolice și nivelurile activității electrice la un anumit moment dat”, spune dr. Monicula Enculescu.
Care sunt mentorii ce au călăuzit-o pe acest drum
Dr. Monica Enculescu ne povestește că a avut mai mulți mentori de-a lungul timpului care au ajutat-o să fie medicul care este astăzi. Vizibil emoționată, aceasta îi acordă un loc și un merit deosebit mamei sale care a susținut-o.
„Am mai multe modele de profesioniști care au stat la baza desăvârșirii mele profesionale, de-a lungul anilor. Aș pune în capul listei pe prof. dr. Cornelia Zaharia care încă din perioada studenției m-a convins că această specializare, neurologia, este regina tuturor specializărilor clinice. Aș continua apoi cu ceilalți mentori pe care i-am avut în perioada Rezidențiatului în cadrul Spitalului Județean de Urgență din Timișoara, respectiv prof. dr. Alexandru Zolog care din păcate nu mai este printre noi, prof. dr. Cătălin Jianu, conf. dr. Anca-Elena Gogu, conf. dr. Daniela Reisz de la care am dobândit cunoștințe temeinice și care m-au ajutat să devin medicul neurolog care sunt astăzi.
„Nu aș putea să nu amintesc de mama mea, de la care am învățat să aplic tot ceea ce am învățat în facultate”
Nu aș putea să nu amintesc de mama mea, dr. Magdalena Georgeta Enculescu, medic primar Medicină de Familie, de la care am învățat să aplic tot ceea ce am învățat în facultate, să respect jurământul lui Hipocrate, să fiu empatică cu pacientul, dincolo de a fi un profesionist, de a înțelege problema pacientului. Să încerc să realizez o conexiune între pacient și doctor.
Părinții mei au fost foarte exigenți. Mi-au explicat că fără învățătură, fără școală, fără ordine și disciplină nu se poate realiza nimic în viață. Nu știu alții ce părinți au, dar eu am cei mai minunați părinți. Niciodată n-o să le pot să le mulțumesc suficient. Mama a fost pentru mine un model, ca mamă, ca medic. La fel și tata.
Într-un sistem în care criteriul valoric era la baza evoluției noastre. Ei au fost lângă mine în orice moment, nu mai am frați. Nu mi-a impus nimeni această meserie, dar dintr-o mama medic și un tată inginer am îmbrățișat cariera mamei. Ea e absolventă de UMF Târgu-Mureș și voia să urmeze tot neurologia. Etapa desăvârșirii ei a purtat-o în Oltenia. Mama mea este printre medicii de la care tot timpul am avut și am de învățat”, a mai povestit medicul.
„Pacientul trebuie să plece din cabinet cu 3 lucruri foarte clare”
În momentul când un pacient intră în cabinetul său, el nu pleacă în 10 minute. Dr. Monica Enculescu îl analizează din cap până în picioare.
„Pacientul trebuie privit în ansamblu. Meseria de neurolog presupune înțelegerea și cunoașterea la cel mai înalt nivel a creierului. Cea mai mare provocare a meseriei de neurolog este de a face din aplicarea jurământului lui Hipocrate o artă la capătul căreia să apară zâmbetul pacientului. Acesta nu trebuie privit nu numai din prisma problematicii cu care vine la medic.
Sunt afecțiuni neurologice unde ameliorarea calității vieții pacientului se realizează printr-o bună desfășurare a tratamentului prescris de medic. La alte afecțiuni tratamentul este doar o măsură temporară sau necesită o echipă terapeutică medic-pacient-medic de familie-alți medici specialiști. Trebuie plecat de la a forma o relație medic-pacient printr-o bună anamneză în care 80% din diagnostic este pus de aceasta și examenul clinic al pacientului.
Pacientul trebuie să plece din cabinet cu 3 lucruri foarte clare: de ce trebuie să urmeze acel plan terapeutic și investigațiile prescrise de medicul la care s-a prezentat, să aibă încredere în acel medic și dacă se poate să-i simțit zâmbetul și dorința de a reveni. Dacă pleacă cu aceste 3 lucruri înseamnă că noi ca medici specialiști ne-am făcut treaba”, ne-a mai spus medicul.
Cu ce probleme neurologice se confruntă craiovenii
Principalele probleme neurologice ale craiovenilor sunt legate de vertij, și anume banala amețeală care ne-a afectat pe fiecare dintre noi la un moment dat. După cum spune medicul, unii pacienți se mai prezintă și din proprie inițiativă la neurolog sau la insistența medicului de familie.
„Vertij-ul fie este la prima lui achiziție de către pacient și îl sperie, astfel că se va duce la doctor. Fie sunt pacienți care au mai avut episoade vertiginoase și au fost tratate mult timp cu antivertiginoase la care pacientul nu mai răspunde. Poate fi vertij central și atunci medicul specialist neurolog trebuie să vadă dacă este debutul unui accident ischemic tranzitoriu.
Adică, un accident vascular tranzitoriu care nu are foarte multe semne alarmante dar care asociază această amețeală poate cu tulburare de vedere, cu senzație de greață, imagine dublă. Aceste simptome îi îngreunează viața și atunci îl obligă să se prezinte la medic. Alții vin și spun ce pastile iau și care nu-i mai ajută. Tu, ca medic, încerci să-i schimbi schema, iar el este foarte reticent. Uneori trebuie să facem investigații suplimentare, uneori ei trebuie trimiși la spital. Uneori nu se ameliorează și nu se rezolvă și necesită spitalizare și continuarea investigațiilor.
„Vertij-ul episodic este o urgență medicală”
Vertij-ul episodic este o urgență medicală. Din păcate, sunt și mulți pacienți și medici de familie care nu trimit către medicii specialiști, iar acești pacienți ajung în Urgență cu encefalopatii, AVC-uri majore. O altă problemă a pacientului craiovean este legată de deterioarea memoriei și a funcțiilor cognitive. Pacientul vine pentru dificultatea progresivă pe care o sesizează de a efectua anumite activități zilnice, asociată cu alterarea psihologică. Fie că este vorba de boala Alzheimer sau o forma de debut a sa, fie de mai multe forme de demență.
Vârsta de debut este, din păcate, tot mai redusă. Dacă în urmă cu 35 de ani când începeam să fiu un învățăcel vedeam pacienți internați cu AVC-uri sau cu infarct miocardic mai în vârstă, acum am văzut cazuri la pacienți chiar și sub 35 de ani. Din păcate, pacientul craiovean ignoră acel examen de bilanț anual care presupune chiar o consultație la medicul de familie care să-l redirecționeze spre banala radiografie, sau alte investigații.
Care sunt factorii de risc atunci când vine vorba de bolile neurologice
Stresul este principalul factor în toate aceste boli. Ca factori de risc semnificativi, alături de fumat, de consumul de alcool, de alte neuroexcitante, se asociază excesul de greutate, diabetul, modificările lipidograme, cu valori crescute ale colesretolului, trigliceridelor. Stilul de viață inactiv, sedentarismul, istoricul de boală coronariană și celebrovasculară sunt în continuare pe listă.
Pacientul trebuie privit în ansamblu. Nu există pacientul strict neurologic sau pacientul strict cardiologic. Pacientul care se încadrează în factorii de risc major, adică orice bărbat peste 45 de ani, orice femeie peste 55, pacientul hipertensiv, cu obezitate, la care se adaugă fumatul este un pacient cu risc de factori majori care trebuie evaluat periodic”, a detaliat medicul neurolog.
Sindromul burnout este un subiect pe care se poate vorbi foarte mult. Recunoscut oficial de OMS ca un sindrom profesional care asociază modificări afective și cognitive, provoaca depersonalizare și o stare de epuizare copleșitoare, sentimente de cinism și chiar un sentiment de ineficiență.
„Dacă până nu demult termenul se referea doar la riscurile extreme cărora le făceau față profesioniștii din domeniul sănătății, ofițerii de poliție, pompierii și cei care se ocupă de traume și servicii umane. Astăzi, burnoutul include și alte categorii de persoane, chiar și în rândul copiilor.
Gestionarea acestei boli ține atat de compania în care lucrează pacientul, cât și de acesta. Acesta trebuie să-și seteze limite clare și să nu se suprasolicite, să adopte un stil de viață sănătos, să aibă suport social, să se odihnească, să nu uite de relaxare și deconectare.
Pe toți ne-a afectat în special în perioada pandemiei. O parte dintre pacienții mei urmează terapie la nivel de psihoterapeut. 2 din 5 pacienți depresivi fac tratament. De cele mai multe ori tulburarea anxioasă, starea de neliniște, lipsa somnului sau faptul că nu-și găsesc locul n-o consideră motiv de prezentare nici la neurolog, nici la psihiatru. Un astfel de pacient nu poate fi ajutat dacă nu acceptă că are o problemă. Mai sunt și alți pacienți care ajung la psihiatru cu simptome de tip depresiv și care acestea sunt în contextul bolii secolului”, clarifică dr. Monica Enculescu.
Care sunt problemele din sistemul sanitar românesc
„Sistemul este suprasaturat. Sunt foarte mulți colegi care pleacă din țară, unii se simt decepționați din facultate și nu doresc să profeseze concret. Nu știm cât de mult e subfinanțat sistemul. Dacă e să credem managerii de spitale care spun că 80% din banii alocați de la Ministerul Sănătății se duc pe salarii și că nu mai rămân bani pentru investiții, atunci da. Spunem că sistemul este subfinanțat. Din păcate, și în sistemul medical există politizarea care nu ajută pacientul. Aceasta pleacă de la nivelul de jos, până la nivelul de sus. Medicii tineri sunt descurajați de această promovare a nonvalorilor, de lipsa de echitate, de transparență. Se dorește, de fapt, promovarea unui sistem de stat cu anumite persoane”, este de părere doctorul neurolog.
Se mai învață carte?
„Da și nu. Cartea nu se poate învăța dacă n-ai un dascăl care să fie serios. Din păcate, foarte mulți dintre aceștia nu mai fac ce au făcut pe vremea noastră. Din generația mea, puțini mai facem treabă. Mare parte sunt în goana de a face bani. Lucrează poate și în sistemul privat, și în sistemul de stat. Poate sunt cadre universitare. Sunt poate cu rezidenți sau medici încadrați care să le facă treaba la cabinet. Goana după bani îi face să fie puțin mai dezumanizați. Noi am avut medici de la care am avut de învățat și avem ce să aplicăm. Din păcate, ce vine după noi nu mai este ce a fost”, spune aceasta.
Ce mesaj transmite dr. Monica Enculescu
„Aș sfătui pe oricine care înțelege ce înseamnă un simptom, ce înseamnă o problemă că dacă în 3-5 zile cu o banală pastilă dată din farmacie nu trece, să ne adresăm medicului de familie. Dacă medicul de familie după alte 3-5 zile nu găsește leacul, să insistăm să mergem către un medic specialist. Sau dacă nu avem timpul și răgazul, chiar către medicul de urgență spunând corect ce am luat până în prezent. Uneori pacientul nu spune tot și atunci medicul nu are de unde să știe”, încheie medicul.
Parafrazându-l pe Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Creierul este cel care deține misterul întregii noastre existențe. Nu creierul generează conștiința, ci conștiința are în primire un creier de care se folosește. În vremurile noastre, au explodat o serie de preocupări științifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului și a omului e scrisă de aceeași mână, că om și univers au aceeași origine”
