Karlo Muhar este genul de nume care poate aprinde repede un bec în birourile Universității Craiova. Are experiență în SuperLiga, a jucat la CFR Cluj, este liber de contract și nu presupune o sumă de transfer. Pentru Mihai Rotaru, care a vânat de multe ori jucători gratis, împrumuturi sau oportunități de mercato, tentația este ușor de înțeles.
Doar că o echipă care tocmai l-a pierdut pe Anzor Mekvabishvili nu are nevoie doar de un nume cunoscut în campionat. Are nevoie de un profil corect pentru sistemul pe care îl joacă Filipe Coelho.
Iar aici începe problema. Karlo Muhar poate fi un fotbalist util în anumite contexte. Dar nu pare răspunsul potrivit pentru Universitatea Craiova de acum, în 3-4-3, cu doi mijlocași centrali care trebuie să alerge enorm, să țină echipa scurtă, să organizeze jocul și să apară la timp și în fața careului advers.
Craiova nu caută doar un închizător. Caută un mecanism
În sistemul folosit de Coelho, Universitatea Craiova nu joacă pur și simplu cu un mijlocaș defensiv clasic în fața apărării. Linia de patru din 3-4-3 cere mult mai mult de la cei doi oameni din centru.
Ei trebuie să lege apărarea de atac. Trebuie să acopere spațiile lăsate de laterali, să se ofere la construcție, să recupereze, să schimbe direcția jocului și să nu lase echipa ruptă în două. Într-un asemenea sistem, cei doi mijlocași centrali nu pot fi doar „tari la duel” sau doar „buni la cap”.
Trebuie să aibă kilometri în picioare și minte organizatorică.
Anzor bifa mare parte din aceste lucruri. Nu era un regizor spectaculos, dar era intens, agresiv, prezent în multe zone ale terenului și capabil să ducă presiunea fizică a unui meci greu. Alexandru Cicâldău, cu toate limitele lui din ultima vreme, are totuși instinctul de organizare și poate intra în construcție. Tudor Băluță poate oferi echilibru defensiv, dar nu este omul care să ducă singur ritmul unei echipe cu pretenții.
De aceea, înlocuitorul lui Anzor nu trebuie ales după principiul „a jucat la CFR și e liber”. Trebuie ales după întrebarea corectă: poate să funcționeze lângă Cicâldău sau Băluță într-un 3-4-3 în care mijlocul trebuie să țină toată echipa?
În cazul lui Karlo Muhar, răspunsul nu pare deloc convingător.
Muhar nu este Anzor. Și nici nu rezolvă lipsa de organizare
Karlo Muhar a fost important la CFR Cluj în anumite perioade, mai ales prin forță, talie, joc aerian și apariții în careu. Are 1,90 metri, experiență internațională și cifre bune în unele sezoane din Gruia, inclusiv goluri marcate pentru un mijlocaș central.
Dar tocmai aici este capcana. Universitatea Craiova nu are nevoie acum de un mijlocaș care să pară interesant doar pentru că vine gratis și a avut cândva cifre bune la CFR. Craiova are nevoie de un jucător care să țină ritmul, să nu încetinească posesia, să nu lase spații în spatele lui și să poată ordona jocul când echipa este presată.
Muhar nu este acest profil.
Este mai degrabă un mijlocaș de forță, cu apetență pentru duel și pentru apariții ofensive, dar nu omul care să conducă o echipă din centrul terenului. Nu este genul de mijlocaș care să-ți dea senzația că organizează, că îți așază blocul, că mută jocul dintr-o parte în alta și că păstrează controlul când adversarul vine peste tine.
Pentru Craiova lui Coelho, asta este o problemă mare.
Gratis nu înseamnă potrivit
Aici trebuie convins Mihai Rotaru: nu orice fotbalist liber de contract este o oportunitate. Uneori, jucătorul gratis devine exact compromisul care costă mai mult decât pare.
Karlo Muhar este tentant pentru că nu trebuie cumpărat de la CFR. Vine cu nume, cu experiență și cu eticheta fotbalistului care cunoaște campionatul. Pe hârtie, mutarea poate fi vândută ușor publicului: Craiova aduce un fost om important al unei rivale, fără să plătească sumă de transfer.
Dar fotbalul nu se câștigă cu etichete.
În 3-4-3, dacă mijlocul central nu are mobilitate și claritate, toată echipa se rupe. Lateralii urcă, fundașii centrali rămân expuși, iar oamenii din față primesc mingi târzii sau prost orientate. Craiova a suferit deja destul în Europa și în campionat tocmai când nu a reușit să controleze centrul terenului.
Să aduci un mijlocaș doar pentru că este liber și pentru că a jucat la CFR poate fi o soluție comodă. Nu neapărat o soluție bună.
Fără Anzor, Craiova trebuie să aducă alt tip de fotbalist
Plecarea lui Anzor spre Chicago Fire schimbă echilibrul lotului. Georgianul nu era doar un mijlocaș de travaliu. Era unul dintre puținii jucători care aduceau energie reală, agresivitate și continuitate în pressing.
Înlocuitorul lui trebuie să aibă trei calități clare:
- Să alerge mult și inteligent, peste zece kilometri într-un meci greu, nu doar să acopere spații din inerție.
- Să aibă disciplină tactică, pentru că în 3-4-3 orice ieșire greșită din poziție poate lăsa apărarea descoperită.
- Să poată organiza jocul suficient de bine încât Cicâldău să nu fie obligat să facă totul singur.
Muhar nu pare să bifeze această fișă de post. Poate aduce talie, duel, experiență și poate chiar goluri din faze fixe. Dar Craiova nu caută acum doar un corp în plus la mijloc. Caută un creier funcțional pentru un sistem care a scârțâit deja prea mult.
Rotaru ar trebui să fugă de compromisul comod
După ratarea Europa League, după eliminarea cu Ararat-Armenia și după startul complicat de sezon, Universitatea Craiova nu mai are nevoie de mutări făcute ca să dea bine în lista de transferuri.
Are nevoie de fotbaliști potriviți.
Mihai Rotaru poate fi atras de ideea Muhar. Este normal. Jucător liber, fost CFR, experiență, SuperLiga, fără bani de transfer. Toate ingredientele unei mutări care pare isteață la prima vedere.
Dar, dacă ne uităm la ce joacă echipa lui Coelho, mutarea nu se leagă. Muhar nu este înlocuitorul natural pentru Anzor, nu pare mijlocașul care să dea ritm Craiovei și nici nu rezolvă problema organizării din centrul terenului.
Iar Craiova nu-și mai permite să aducă jucători doar pentru că sunt disponibili.
După o vară în care transferurile au fost deja puse sub semnul întrebării, Rotaru ar trebui să evite compromisul comod. Karlo Muhar poate fi un nume bun pentru altă echipă. Pentru Universitatea Craiova de acum, în sistemul lui Coelho, pare mai mult o capcană decât o soluție.
