Anunțul făcut de Mihai Rotaru după câștigarea titlului nu este doar o simplă declarație de entuziasm. Afirmația patronului din Bănie – „Ținta noastră este să devenim un Dinamo Zagreb al României” – reprezintă o schimbare radicală de paradigmă pentru fotbalul românesc.
De la modelul patronului-finanțator care aduce bani de acasă pentru a supraviețui, Universitatea Craiova trece la faza de corporație sportivă auto-sustenabilă. Dar cum se poate aplica rețeta croată în Oltenia?
1. Academia ca motor principal: Modelul de scouting de la Zagreb copiat în Bănie
Dinamo Zagreb a supraviețuit și a dominat fotbalul croat dintr-un singur motiv: producția de talente pe bandă rulantă. Jucători precum Modric, Kovacic sau Olmo au finanțat clubul pentru decenii prin transferurile lor în Vest.
Pentru Universitatea Craiova, acesta este pilonul numărul unu. Rotaru nu mai vrea să cumpere „produse finite” scumpe din străinătate, ci să le creeze în propria ogradă. Investițiile masive în infrastructura pentru copii și juniori din ultimii ani încep să își caute finalitatea: transformarea academiei în principala sursă de export a clubului. Acesta este cel mai dificil task al omului de afaceri din București, având în vedere că de la Baiaram, adică de 7 ani, academia nu a mai furnizat jucători pentru primul 11!
2. Dominanța pe piața internă: Craiova, destinația numărul 1 din Balcani
Pentru a fi ca Zagreb, Craiova trebuie să controleze tot ce mișcă în materie de scouting în zona de sud a României și, extins, în zona Balcanilor.
„Asta înseamnă să controlăm piața internă de copii și juniori, să avem cea mai bună academie, să promovăm constant”, a explicat Mihai Rotaru.
Oltenia a fost istoric un izvor de talente, iar noua strategie presupune ca niciun tânăr de perspectivă din regiune să nu mai scape spre rivalele din București sau spre Academia Hagi. Mai mult, monitorizarea atentă a pieței din spațiul ex-iugoslav (așa cum a fost și tentativa de transfer a lui Jurica Prsir) arată că Știința vrea să devină un hub regional pentru fotbaliștii cu mentalitate puternică.
3. Evaluarea la 10 milioane de euro și drumul spre autosustenabilitate
Poate cea mai importantă componentă a planului este independența financiară. Într-un fotbal românesc unde retragerea unui patron înseamnă adesea falimentul, Craiova caută un alt drum.
Cu o evaluare actuală a capitalului social la 10 milioane de euro (unde 5% din acțiuni costă 500.000 de euro), Mihai Rotaru pregătește terenul pentru o societate pe acțiuni listată sau deschisă către investitori puternici. Scopul final? Clubul să se finanțeze singur din:
- Vânzări de jucători (pe modelul Zagreb, unde sumele depășesc regulat 10-15 milioane de euro pe fotbalist).
- Bilete, marketing și prezențe constante în grupele europene.
- Sponsorizări atrase de un brand curat și stabil.
Concluzie: Poate deveni Craiova noul gigant al Europei de Est?
Misiunea este extrem de dificilă, având în vedere diferențele de infrastructură și cultură sportivă dintre România și Croația. Totuși, asumarea publică a acestui proiect arată că Universitatea Craiova a trecut de faza în care titlul era singurul obiectiv. Adevăratul trofeu pe care îl urmărește Mihai Rotaru este stabilitatea pe termen lung și transformarea Științei într-o forță de neatins în Balcani.
