Universitatea Craiova merge în Giulești după o eliminare dureroasă din Europa League și înaintea unui meci care poate cântări enorm pentru Filipe Coelho. În mod normal, discuția ar trebui să fie despre reacția echipei, despre moral, despre Rapid și despre presiunea clasamentului.
Dar înaintea partidei apare o întrebare simplă, poate chiar mai importantă decât pare la prima vedere: cine trebuie să apere?
Laurențiu Popescu sau Răzvan Sava?
Până acum, Craiova a mers pe o rotație destul de clară. Laurențiu Popescu a apărat în cupele europene. Răzvan Sava a primit meciurile din campionat. Pe hârtie, sistemul poate părea corect: doi portari importanți, minute împărțite, competiție internă, lot gestionat.
Doar că fotbalul nu este Excel. Iar când rezultatele încep să doară, nu mai contează rotația, ci forma.
Craiova nu mai are nevoie de rotație, ci de siguranță
În acest moment, Universitatea Craiova nu are luxul de a trata postul de portar ca pe un program de alternanță. Echipa vine după ratarea Europa League, după un final dramatic cu Ararat-Armenia și după un început de sezon în care apărarea a transmis prea puțină siguranță.
În Giulești nu trebuie să apere portarul căruia „îi vine rândul”. Trebuie să apere portarul cel mai bun.
Iar dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, argumentele merg tot mai apăsat spre Laurențiu Popescu.
Popescu a fost omul momentului la Erevan, chiar și într-o seară pierdută
La Erevan, Craiova a fost eliminată, dar Laurențiu Popescu a făcut aproape imposibilul. În prelungiri, la penalty-ul acordat armenilor, portarul Craiovei a apărat prima execuție. Lovitura s-a repetat, după intrarea prematură a lui Romanchuk în careu. Popescu a apărat și a doua execuție.
Până la urmă, Ararat-Armenia a marcat la respingere și Craiova a pierdut calificarea. Dar imaginea serii rămâne aceasta: Popescu a ținut echipa în viață de două ori, în aceeași fază.
Nu a fost suficient pentru calificare, dar a fost suficient pentru o concluzie: Laurențiu Popescu nu s-a ascuns în momentul de maximă presiune.
Iar pentru un portar, asta contează enorm.
Sava are talent, dar campionatul nu l-a ajutat
Răzvan Sava nu trebuie transformat în vinovatul de serviciu. Este un portar cu calități, cu talie, cu reflexe și cu un profil care poate ajuta Craiova pe termen lung. Dar discuția de acum nu este despre potențial. Este despre cine trebuie să apere acum.
Iar campionatul nu i-a oferit lui Sava cele mai bune argumente.
În meciul cu Dinamo, Craiova a pierdut cu 1-5, una dintre cele mai grele umilințe din ultimii ani. Nu toate golurile pot fi puse în cârca portarului, ar fi nedrept. Dar când o echipă ia cinci goluri, postul de portar nu poate fi scos complet din analiză.
Apoi a venit și meciul de la Galați, 1-1 cu Oțelul. Golul lui Lungu, un șut spectaculos de la mare distanță, a fost frumos, dar tocmai astfel de faze nasc discuții. Se putea face mai mult? A fost portarul prins prea departe de intervenție? A fost doar execuția perfectă?
Răspunsurile pot fi discutate. Dar impresia rămâne: în campionat, Craiova nu a arătat la fel de sigură cu Sava în poartă.
Sistemul cu „unul în Europa, altul în campionat” nu mai ține
Există echipe care își împart portarii pe competiții. Unul joacă în campionat, altul în cupe. Sistemul poate funcționa când echipa câștigă, când vestiarul e liniștit și când diferența dintre portari nu se vede.
La Craiova, însă, momentul cere altceva.
După eliminarea cu Ararat-Armenia, după meciurile ratate din campionat și înaintea deplasării cu Rapid, Coelho nu mai poate trata postul de portar ca pe o rotație comodă. Are nevoie de cel care transmite mai multă siguranță acum.
Nu peste trei luni. Nu în teorie. Acum.
Iar în acest moment, Laurențiu Popescu pare să aibă avantajul psihologic, avantajul formei și avantajul imaginii publice. Suporterii au văzut ce a făcut la Erevan. Au văzut că a apărat două lovituri de la 11 metri într-un final în care echipa era cu spatele la zid.
Chiar dacă finalul a fost crud, Popescu a ieșit din acea seară mai puternic.
Giuleștiul nu e loc de experimente
Rapid – Universitatea Craiova poate fi un meci care schimbă tonul sezonului. Pentru Coelho, partida vine într-un moment complicat. Pentru Craiova, vine după o lovitură europeană care trebuie digerată repede.
Într-un astfel de meci, prima condiție este să nu te clatini din start. Să nu transmiți nesiguranță. Să nu apară senzația că orice șut pe poartă poate aprinde panica.
De aceea, alegerea portarului devine esențială.
Poate Coelho să continue rotația și să-l trimită pe Sava în campionat? Poate. Dar întrebarea este dacă mai are sens. Pentru că Rapid, în Giulești, nu este un meci de gestionat birocratic. Este un meci de reacție, de nerv, de personalitate.
Iar personalitatea momentului pare să fie Laurențiu Popescu.
Să apere cel mai bun
Craiova nu trebuie să aleagă portarul după calendar, ci după formă. Dacă Laurențiu Popescu este mai sigur, trebuie să apere Popescu. Dacă Sava arată mai bine la antrenamente și Coelho are argumente clare, atunci să apere Sava.
Dar principiul trebuie să fie simplu: joacă portarul cel mai bun.
Nu portarul de Europa. Nu portarul de campionat. Nu portarul căruia îi vine rândul.
Portarul cel mai bun.
Iar după ultimele săptămâni, după penalty-urile de la Erevan, după seara grea cu Dinamo și după punctele pierdute la Galați, Craiova are toate motivele să renunțe la rotație și să meargă în Giulești cu Laurențiu Popescu titular.
Nu pentru că Sava trebuie pedepsit. Ci pentru că Universitatea Craiova nu mai are timp de experimente.
