Nae Ungureanu a plecat dintre noi la Sadu, aproape de Nicolae Negrilă, un alt om al Craiovei Maxima. Parcă nici finalul nu putea fi departe de povestea care i-a legat pe acești oameni pentru totdeauna: Știința, Bănia, Europa și o generație pe care suporterii n-au învățat niciodată să o spună la trecut.
Fostul mare fundaș al Universității Craiova s-a stins, iar fotbalul din Bănie mai pierde o bucată din echipa care a făcut orașul să creadă că poate sta la aceeași masă cu marile forțe ale Europei.
Pentru cei care au prins Craiova Maxima, Nae Ungureanu nu a fost doar un fundaș stânga. A fost parte dintr-o stare. Dintr-o echipă care nu se uita în jos, care nu intra pe teren cu frică și care a făcut ca numele Universității Craiova să fie rostit cu respect în Europa.
Nae Ungureanu, omul de pe partea stângă a Craiovei Maxima
Nicolae „Nae” Ungureanu s-a născut la Craiova, pe 11 octombrie 1956. Format la CSȘ Craiova, a ajuns la Universitatea Craiova în 1977 și a rămas timp de un deceniu în alb-albastru.
Au fost anii cei mari ai Științei. Anii în care Craiova nu doar câștiga în România, ci își construia un nume continental. Cu Nae Ungureanu în teren, Universitatea Craiova a câștigat titlurile din 1980 și 1981 și Cupele României din 1978, 1981 și 1983.
Pe site-ul oficial al clubului, Nicolae Ungureanu este prezentat cu 438 de prezențe pe prima scenă a fotbalului românesc, 29 de goluri, 71 de meciuri europene și 57 de selecții la echipa națională.
Pentru Universitatea Craiova, cifrele sale sunt impresionante. A jucat ani întregi în flancul stâng al unei echipe care a devenit reper. A fost acolo în campaniile europene, în serile mari, în meciurile în care Craiova a arătat că fotbalul românesc poate avea curaj, tehnică și personalitate.
A fost acolo când Craiova a făcut Europa să privească spre Bănie
Craiova Maxima nu este doar o formulă nostalgică. Este numele unei generații care a dus Universitatea Craiova până în semifinalele Cupei UEFA, în sezonul 1982-1983, și care a rămas în memoria fotbalului românesc ca una dintre cele mai frumoase echipe construite vreodată în România.
Nae Ungureanu a făcut parte din acea poveste. A jucat în Europa pentru Craiova, a trăit duelurile mari și a purtat tricoul Științei într-o perioadă în care Bănia visa cu ochii deschiși.
Pentru suporteri, asemenea oameni nu dispar cu adevărat. Se retrag din viață, dar rămân în cântece, în povești, în fotografii vechi și în felul în care bunicii și părinții le explică celor tineri ce a însemnat Craiova Maxima.
„Roșu”, fundașul care a ajuns și la echipa națională
Nae Ungureanu a fost poreclit „Roșu”, iar numele lui a rămas legat de unul dintre cele mai bune flancuri stângi pe care le-a avut fotbalul craiovean.
După perioada de la Universitatea Craiova, a jucat și la Steaua, club cu care a ajuns până în finala Cupei Campionilor Europeni din 1989. A mai evoluat pentru Rapid și Pandurii Târgu Jiu, iar apoi a rămas în fotbal și ca antrenor sau om de club.
Dar pentru Bănie, identitatea lui rămâne legată de Universitatea Craiova. De echipa în care a crescut, de tricoul pe care l-a purtat zece ani și de generația care a făcut orașul să se îndrăgostească definitiv de fotbal.
Ultimele clipe, lângă un alt om al Craiovei Maxima
Potrivit informațiilor 3minute.net, Nae Ungureanu s-a stins la Sadu. În acele momente, lângă el se afla Nicolae Negrilă, un alt nume greu al Craiovei Maxima.
Este o imagine dureroasă, dar și una care spune mult despre legătura dintre oamenii acelei generații. Nu au fost doar colegi într-o echipă. Au fost parte din aceeași familie fotbalistică, din aceeași istorie și din aceeași legendă alb-albastră.
Craiova Maxima a fost mare și pentru că oamenii ei au rămas legați și după ce s-au stins reflectoarele. Au îmbătrânit, s-au risipit prin viață, s-au mai întâlnit, s-au mai despărțit, dar au continuat să poarte aceeași poveste.
Craiova Maxima nu se spune la trecut
Moartea lui Nae Ungureanu lovește într-un moment în care Craiova încă își caută drumul european și încă se raportează, inevitabil, la generația care a făcut imposibilul să pară posibil.
Fiecare plecare dintre oamenii Craiovei Maxima doare altfel. Nu este doar pierderea unui fost fotbalist. Este pierderea unei bucăți din memoria orașului.
Dar poate tocmai de aceea titlul cel mai adevărat rămâne acesta: legendele Craiovei Maxima nu mor niciodată.
Nae Ungureanu a plecat dintre noi. Dar fundașul stânga al Științei, omul din generația care a dus Craiova în Europa mare, rămâne acolo unde suporterii alb-albaștri își țin nemuritorii: în poveste.
